luni, 27 februarie 2017

Manila

Zborul cu Cebu Pacific a fost mult mai ok decat ne asteptam, fara mancare si ecran de distractie, dar avion nou si 70 eur. Iar Dragos chiar avea loc destul pentru picioare. Dupa 9 ore de zbor, am aterizat in Manila.
Philippine iti da viza gratuita pentru 30 de zile. Noi avem 31 de zile de stat aici, asa ca deja ne gandeam ca trebuie sa mergem sa cerem extensie, sa mai dam si o caruta de bani pentru asta, dar tanti de la vize m-a intrebat pe cat plecam si ne-a dat exact cat imi trebuia. Se pare ca nu pun la socoteala si ziua in care intri in tara. Oricum, a fost bine si am inceput cu dreptul. Am trecut prin formalitati ca prin branza, mai ales ca avem doar bagaj de bord, nimic la cala, am schimbat bani in aeroport – in mod ciudat, cursul e mai bun aici decat in oras, apoi am luat un Regular Taxi(alb) si am pornit spre hotel.
Cum iesi din aeroport, fix in fata, e plin de taxiuri galbene. Trebuie sa le ignorati pe alea si sa le cautati pe cele albe – astea sunt alea ieftine, mai ales daca pun si ceasul.
Hotelul Leez Inn este chiar ok. Camera nu este mare, dar este curat. Am ajuns acolo pe la ora 15 si ne-am „trantit” si noi jumatate de ora, ca eram rupti dupa zbor. Evident ca ne-am trezit la ora 19, cand era deja bezna... Am iesit sa mancam ceva si, cum am dat coltul dupa hotel, ne-am trezit in plina mahala. Copilasi de toate varstele si dimensiunile se fugaresc printre tricicle si masini, caini slabanogi dorm peste tot, iar pe stradute e o vanzoleala continua. Pentru o secunda am cam inghetat, mai ales cand am vazut ca suntem singurii albi din cartier, dar apoi ne-am relaxat, ca oamenii, dupa ce se holbau putin la noi, isi vedeau de ale lor. Am gasit o dugheana, am mancat si am baut o cola si ne-am dus la somn.
Diferenta de fus orar intre Romania si Philippine este de 6 ore. Eu nu am probleme cu somnul. Dorm oricand, oricat si oriunde. Dragos, in schimb, pe la ora 3 noapte fosnea pungute, in cautare de gustarele. Ca doar nu era ca eu sa dorm si el nu. Asa ca a doua zi am facut ochi la fix ora 13. In Romania era abia 7, ce e drept, dar noi tot am pierdut mai bine de jumatate de zi. Asa ca am fugit repede sa vedem si noi centrul vechi al Manilei, adica Intramuros.
Am luat un taxi pana acolo, ca nu ne-am lamurit cu autobuzele locale, si ne-am plimbat prin cartier. Saracie mare. Dar si oameni cinstiti. Am oprit sa luam o cola, intrebam cat costa, tipa zice „13 - thirteen”, noi suntem siguri ca am inteles gresit si ii dam 30 (thirty), dar ne da repede banii inapoi si pastreaza doar cat trebuie. Am ramas cam uimiti, dar ne-am trezit cand a varsat sticla de Cola intr-o punga in care a bagat si un pai. A baut-o Dragos, ca mie nu imi place Cola fasaita.
Un bubuit de tobe ne-a atras catre o alta straduta. Aici, frumos aranjate, stateau o gramada de copilite, in rochii lungi, machiate mai ceva ca la Miss Univers. In dreapta, o ditai statuia a Fecioarei, in fata un podium impodobit ca de Craciun, cu un banner mare cu Viva la Virgen, si tone de postere cu Irwin Tieng (ceva smecher din primarie), care a fost sponsorizat petrecerea. De o parte si de alta a coltului strazii, doua grupuri de tobosari. Fiecare grup batea in legea si ritmul lui, transpirau de zor si se agitau ca sifonul. Cred ca era un concurs intre ei...
Dupa ce ne-am saturat de bubuieli, am plecat spre ruinele vechiului fort. Saracie lucie si acolo – copii desculti, oameni care dorm pe trotuare, iar in spate, un mega teren de golf, plin de bogatasi. Dureros...
Am plecat inapoi spre hotel, dar, inainte sa intram, am tras o fuga prin piata de langa noi, am cumparat un pui intreg care se invartea pe o tepusa, doua guguloaie de orez puse in punga si doua cutii de cola si am savurat o cina romantica la noi in camera.

A doua zi dimineata aveam zborul spre Puerto Princesa, asa ca am incercat sa ne culcam. Ca de obicei, eu am reusit, dar a avut Dragos grija sa ma trezeasca de vreo 4 ori, sa nu sufere singurel.


Utile - 1 Euro = 52pesos
- luati DOAR taxiuri albe - drumul de la aeroport la hotel a fost in jur de 200p
- coca cola la sticla de sticla 325ml- 13p
- cazare Leez Inn Hotel - 800p/noapte
- un pui intreg la rotisor (nu foarte mare) - 240p
Primii pasi in Itramuros


Copii, catei si nelipsitii cocosi

Trupa de tobosari

Plictiseala mare
Tricicle care asteapta clienti

O cola la punga

Plimbare gratis

O minge de golf in cap

Terenul de golf si noua Manila


Relax

The wall

La uscat

No comment

Putin din epoca coloniala

Politist


Uscatorie

Free advertising

Dar avem apometre

Sarbatoare 

Alta trupa

Virginele

Alte virgine?
Preoti grasuti



Ganditor


Pui vopsiti

Jeepney sau Dipney, simbolul Filipinelor

Dupa gard este terenul de golf

Tata si fiu, recupereaza cupru

Doua lumi, despartite doar de gard

O plimbare cu caleasca


La noi in cartier

Inca un dipney
Fiecare are un nume, asta Cristina

Globarizarea versus traditie. MCD versus balut (ou fiert cu pui in el)

Peste uscat

La noi in piata. V-am spus ca imi plac pietele?
Tristete

Client
Street food


duminică, 26 februarie 2017

In tranzit prin Dubai

Nu ne-am propus niciodata sa ajungem in Dubai. Era la coada listei noastre de prioritati in “de vizitat”. Dar, de aici zboara spre Manilla - Philippine compania Cebu Pacific si am prins bilete cu doar 78 de euro. Si uite asa am ajuns si in Dubai.
Am zburat pana aici cu Wizz Air. Am aterizat la ora 20 si, pana ne-am fatait, pana am cumparat carduri Nol pentru transportul in comun, am ratat autobuzul de 20.30 spre oras. Urmatorul era peste o ora, asa ca am pierdut putin timp prin aeroport. Wizzul aterizeaza pe DWC Dubai, destul de departe de oras. Asta este aeroportul nou. Prima surpriza placuta a fost pretul apei – in aeroport am dat 3 Dirhami pe o sticla de 0.5l. 1 Euro este 3,81D. Pe Otopeni am dat 10 lei pe o sticla, deci 1-0 pentru Dubai.
Autobuzul 55 te lasa langa statia de metrou Batutta. Ne-am suit aici si am pornit mai departe, spre Hotelul Arabian Park, l-am ales de pe Booking, avea un pret mic(pt.Dubai) si note mari. Era deja 22.40. Metrourile circula bine si sunt pline de imigranti. Au de toti – filipinezi, indieni, pakistanezi, cativa caucazineni rataciti printre ei.
Am coborat la statia de metrou Al Jadaf. Stiam ca hotelul este aproape, intrebam si la informatii – oamenii, foarte amabili ne zic in ce directie sa o luam si ca, daca asteptam, vine un Shuttle Bus la fiecare jumatate de ora, asa ca iesim. Si ne trezim in camp. De fapt, desert. Santiere in stanga, o sosea nou nouta in fata si perpendicular si, cam la 500m, incepeau sa se inalte niste cladiri. O discrepanta uriasa intre statia de metrou, care era nou nouta, impecabila si imaginea de afara. Ne uitam cam buimaci, nici nu ne dadeam seama incotro sa o luam. Apare ca din neant un taxi, opreste, ne intreaba daca ne poate ajuta si ne indica directia corecta. Dupa 5 minute de mers pe jos, ajungem si ne cazam.
Hotelurile sunt foarte scumpe in Dubai, cel putin pentru stilul nostru de a calatori. Si, culmea, au review-uri foarte proaste. Arabian Park Hotel are note bunicele – 7 si ceva pe Booking si pret decent (probabil din cauza amplasarii) – am dat 477 dirhami pe 2 nopti. Asta inseamna circa 125$, din care 21$ sunt taxe.
Camera a fost ok, decenta ca dimensiune si, cel mai important, curata si cu apa clocotita. Asa ca, tinand cont cat era de tarziu, am facut un dus si ne-am bagat la somn. M-am trezit panicata la o bucata de noapte, ca urla muezinul cat il tineau plamanii, iar eu nu mai stiam pe unde sunt, dar mi-am revenit repejor.
Miercuri am facut sedinta, sa vedem ce bifam – mai intai trebuia sa mancam, asa ca am ales Dubai Mall, sa vedem si acvariul de acolo. Ne-am urcat iar in metrou (e chiar accesibil ca pret transportul public) si am pornit.
De fapt, in Dubai, metroul circula la suprafata, pe niste sine suspendate, deci poti vedea exact pe unde treci. Si vezi destule – malluri garla, showroomuri cu masini cum vezi doar prin filme, o gramada de zgarie-nori nelocuiti si aproape niciun pieton pe trotuare.
Ajungem in Mall, mancam repede, cascam putin gura prin magazine, admiram acvariul plin cu rechini si ajungem, intamplator, in fata magazinului Discovery Channel. Si vedem ca zidurile sunt, de fapt, un acvariul ingust, plin cu pesti. Am crezut ca sunt din plastic, dar nu, erau reali. Cum naiba sa chinui asa bietele fiinte? Nu aveau nici macar o planta acolo. Si tocmai aia de la Discovery... trist.
Am plecat de la Dubai Mall spre plaja Jumeirah. Aici ne-am plimbat pana s-a lasat seara, apoi ne-am intors la Dubai Mall, sa vedem Burj Khalifa luminat de noapte si fantanile arteziene.
A doua zi am zis sa mergem pe plaja de la Burj Al Arab. Intrebam cum sa ajungem, ni se spune sa coboram la statia FCB. Coboram si vedem, nu foarte departe, hotelul. Si pornim pe jos, spre el. Nu poti ajunge directm pentru ca sunt o gramada de santiere sau proprietati private. Asa ca, vreo 8km mai tarziu, renuntam si o luam in directia cealalta. Dupa alti 7km ajungem la o plaja publica si ne latim, obositi, pe nisipul fin. Ne ducem inapoi la hotel, apoi pornim spre aeroport. De data asta plecam de pe aeroportul vechi, care este chiar in oras.

Manila, here we come!

Utile:
- cumparati-va din aeroport Nol Card si folositi-l pentru autobuz si metrou - 25AED, il puteti incarca oriunde, dupa aceea
- Arabian Park HOtel - 2 nopti de cazare - 124$