78 de lei de la Timisoara la Bari si retur. Cu Wizz Air. Bine, fara bagaje, dar, pentru 4 zile am reusit sa inghesuim tot intr-un rucsacel mititel. Cum sa rezisti unei asemenea tentatii? Asa ca nu am rezistat, ne-am luat doi prieteni - Cristina si Marius - si am pornit spre Italia cea frumoasa si insorita.
Am aterizat in Bari la 11.30 si, dupa toate formalitatile, ne-am indreptat spre zona de inchirieri masini. Platisem in avans din tara pentru un Citroen C4 sau ceva similar. Ne-am ales cu un Duster nou-nout, dar, despre experienta Rent-a-car, il voi lasa pe Dragos sa va povesteasca in postul urmator.
Prima tinta este Bari. Verificam bine masina, sa nu aiba zgarieturi pe care sa ne puna sa le platim noi ulterior, setam adresa pe Here Maps (sa-i dea DD sanatate cui a inventat aplicatia) si pornim. Incet, cu grija, ca ultima chestie pe care ne-a zis-o don'soara de la Budget Rent-a-Car a fost "Sper sa nu patiti nimic, ca aveti cea mai proasta asigurare posibila" :))
In Bari aveam rezervare la Guest House Stazione Centrale - un fost apartament cu 3 camere, a carui bucatarie a fost transformata si ea in dormitor, ca atare, acum au 4 camere duble de inchiriat. Singurul inconvenient este ca baia este comuna pentru toti, dar pretul este bun (32 euro/noapte/camera dubla) si locatia exceptionala, deci, pentru o noapte, chiar nu este o problema.
Am parcat (cu grija) masina, am platit parcarea, ne-am lasat bagajele la hotel si am pornit prin Bari.
Am luat-o pe faleza si, incet - incet, am ajuns la Citta Vecchia. Piazzete mici, biserici si bisericute la tot pasul, case, casute, strazi inguste, pietruite, gelaterii, ce poti sa iti doresti mai mult? Am umblat cateva ore, incercand sa nu ratam nimic, pana cand ne-a izbit foamea. Si ne-am izbit si noi de o problema - toate restaurantele erau inchise, deschideau abia dupa ora 18. Si incepea si ploaia. Si se inchisese si magazinelul cu prosciutto si mozarella. Grava situatia... Noroc ca am gasit, intr-un final, un restaurantel unde serveau paste, ca altfel lesinam pe acolo.
Cand am iesit, burnita marunt. Nu-i nimic, stradutele sunt inguste, mergi adapostit. Intre timp, la usile caselor, au aparut batranele care fac manual paste. Toate vand covrigei si diverse soiuri de paste facute in casa. Ne mai fataim o ora, apoi incepe sa ploua torential, asa ca cedam si pornim spre casa.
Micul dejun este inclus in pretul camerei. Dimineata ne infiintam la Cafe Stazione si primim un croissant sau un melc cu ciocolata, cafea sub diverse forme si un suc de fructe. Mic dejun italienesc. Dar este de ajuns pentru a ne da energie pentru o zi de plimbare.
Primul obiectiv de pe lista este Grotta Castellana. Ajungem acolo pe la ora 9. Exista doua tipuri de tururi - cel complet - mergi 3km si dureaza cam 2 ore si cel partial, in care se merge doar 1km si dureaza sub o ora. Il alegem pe cel complet, platim biletele - 16 euro/persoana si asteptam intrarea.
Pestera e cu adevarat spectaculoasa. Mai intai intri in prima sala, unde este, de fapt, intrarea naturala in grota. Un spatiu imens, cu stalactite, stalagmite, coloane si o gramada de muschi si cu tavanul prabusit. De aici avem poze, ca in rest este interzis. Fantastic de frumos. Apoi incepi sa cobori. Treci prin coridoare mai inguste sau mai late, mai inalte sau mai joase, prin sali feerice, luminate artistic cu cate un bec plasat exact acolo unde trebuie. Cele mai multe stalactite sunt albe. Din loc in loc, isi face de cap oxidul de fier si mai vezi si cateva rosiatice, dar albul predomina, Zici ca esti intr-un regat de gheata. Ghidul ne spune ca, pentru fiecare cm de stalactita a fost nevoie de aproximativ 100 de ani. Asa ca te uiti la ce te inconjoara si te simti mic-micut. Cei 3 km au zburat repede si ne-am trezit inapoi, afara.
Daca aveti de gand sa vizitati vreodaa grota, va recomandam sa ajungeti ca noi, la prima ora. Ghidul a fost in italiana, ce e drept, dar am fost cam 20 de persoane. Cand ieseam noi, intra grupul cu ghid in engleza. Erau cel putin de doua ori mai multi.
De la Grotta am plecat spre Polignano a Mare. Gresim putin ruta si ne trezim pe un drum lateral care serpuieste prin camp. Afara e soare, pasarelele ciripesc, masina merge. Perfect. Gasim si un trullo abanadonat. Evident ca are parte de o sedinta foto indelungata, apoi pornim mai departe. (Trullo - la plural trulli - sunt constructii tipice Vaii Itria din regiunea Apulia, casute din piatra, construite initial ca depozit sau adapost pentru cei care munceau campurile).
Ajunsi in Polignano, am facut o scurta escala intr-o Pasticerie, unde ne-am facut plinul cu tot felul de bunataturi, apoi ne-am indreptat spre partea veche. Ajungem cumva fix sub podul care apare peste tot cand cauti pe Google oraselul asta. Ne oprim, Dragos trage un photo session, fericit ca podul nu protesteaza si sta cuminte acolo, apoi ne ducem pe plaja.
Plaja nu e grozava, e plina de pietricele, dar privelistea, privelistea e de milioane. Si in stanga si in dreapta sunt stanci si cladiri cocotate pe ele.
Urcam in oraselul vechi si umblam brambura pe stradutele vechi si intortocheate, pana ajungem la balconul de deasupra marii. Adriatica se izbeste de stanci, fara mila, iar in stanga vezi cateva balcoane - cateva noi - aici se inchiriaza camere, daca vrei senzatii tari, si unul atat de vechi ca ai impresia ca si un porumbel l-ar putea face sa se prabuseasca in valurile de dedesubt.
Peste golfulet, pe partea cealalta, se vad alte stanci. Mergem si acolo, evident, apoi pornim inapoi spre Dusterul nostru fidel, cu un mic detur, pe la o Gelaterie.
Urmatoarea tinta? Casa Isabelle Relax, unde vom sta in urmatoarele doua nopti. O gasim destul de repede - ne cazam, Signora Isabelle ne invita la o cafea, sa ne revenim, apoi ne spune cam ce ar fi de vazut prin zona. Ne tragem sufletul 5 minute si plecam spre Alberobello.
Eh, aici e Raiul trullilor. Un satuc doar cu trulli. Zici ca esti in povesti. Casutele sunt varuite in alb, cu acoperis din piatra, rotunde si dragute. O placere sa te uiti la ele. Cele mai multe au magazinase in ele, dar sunt si o gramada locuite. Stam aici pana incep sa inchida trulli, apoi pornim spre casa, cu o pauza lunga intr-un supermarket de unde ne aprovizionam cu prosciutto, mozzarella, paine proaspata si vin (si cola, pentru unii).
Duminica ne trezim pe la 8.30 si ne instalam pe terasa, sub soarele caldut, la micul dejun. Este unul extrem de copios si delicios, asa ca ziua debuteaza cu dreptul. Prima oprire? Locorotondo. Oraselul, cocotat pe un deal, are partea veche sub forma circulara, de aici si denumirea. Casute albe, strazi pietruite, biserici in stil baroc, o gramada de cafenele si un punct de belvedere, de unde poti vedea valea inconjuratoare, presarata de trulli. Locorotondo este un popas minunat, pentru o ora - doua.
Statia urmatoare? Martina Franca. Partea noua a orasului ne lasa reci, dar ajungem repede in centrul vechi, unde ne pierdem pentru urmatoarele 3 ore. Seamana putin cu Locorotondo, adica tot casute albe, strazi pietruite, o gramada de biserici si cladiri in stil baroc, dar, in acelasi timp, are un alt aer. Dam atacul intr-o gelaterie, sa ne refacem puterile, si ne suim in Duster, cu destinatia Matera.
Pana la Matera sunt vreo 70 de kilometri, iar cerul se innegureaza din ce in ce mai mult. Ploua cand parcam masina, asa ca suntem destul de desumflati.
O pornim incet, prin burnita, spre centrul vechi. Gasim Domul, ne uitam nitel la el, ca nu ni se pare ceva exceptional, apoi ne apropiem de marginea piatetei, ne ridicam pe varfuri si privim dincolo de balustrada. Brusc, se opreste si ploaia, iese si soarele si ochii ne cresc de uimire. Toata partea de jos e ocupata de un orasel vechi, cu case facute din piatra. Nici nu stiu cum sa il descriu - este exact cum imi inchipui eu ca arata Ierusalimul pe vremea romanilor. Oboseala dispare si incepem sa exploram aleile vechi.
Dupa cateva ore bune oprim la o pizza, apoi mergem spre casa. Luni dimineata plecam spre Romania.
Ce sa faci, timpul zboara cand te distrezi!
 |
| Portul din Bari |
 |
| "Atacam" Citta Vechia |
 |
| Paste puse la uscat |
 |
| Am vrut sa mancam aici, dar era inchis |
 |
| Cristinele |
 |
| 3 magnifici din 4 |
 |
| Castelul si castelanii |
 |
| pauza de inghetata |
 |
| cum zice Cristina (cealalta, nu eu) - "cu ce chin mi-am dat check in" |
 |
| paste proaspat facute |
 |
| casele dau fix in strada |
 |
| pastele se fac manual |
 |
| Grotta Castellana - prima sala si tavanul prabusit |
 |
| Cristina si Marius |
 |
| la iesire |
 |
| acoperis de trullo |
 |
| peisaj pulianez |
 |
| am ajuns in Polignano a Mare |
 |
| merita un pupic |
 |
| formula completa |
 |
| Citta Vecchia Polignano |
 |
| a iesit soarele, alta treaba |
 |
| ati avea curaj sa stati aici? |
 |
| Casa Relax Isabelle |
 |
| am ajuns in Alberobello |
 |
| un trullo din 1400 |
 |
| hei, unde te-ai cocotat? |
 |
| asta era parasit, bietul |
 |
| a venit seara, nu ne induram sa plecam |
 |
| trullo in miniatura |
 |
| Casa Relax Isabelle |
 |
| goodies |
 |
| Locorotondo |
 |
| beware! |
 |
| un melc gigantic |
 |
| domnita de dupa flori |
 |
| Martina Franca - mosii la cafea si barfa |
 |
| insirati pe o straduta |
 |
| micutul si un Piaggio de carat marfa. cica isi ia si el unul |
 |
| highlander, dar fara sabie |
 |
| uite pentru ce statea Dragos in 4 labe |
 |
| Matera |
 |
| avem cer albastru |
 |
| plecam acasa :( |
 |
| Trulli de la Casa Isabelle |
