Un Doi Trei Patru: Phonsavanh si Razboiul Secret

Am parasit Luang Prabang-ul in plina febra a Festivalului Apei. Phonsavanh-ul este la vreo 200km de vechea capitala, dar drumul este doar pe crestele muntilor, deci iar am facut 6 ore. Doar ca am avut noroc de sofer bun de data asta. Deci fara senzatii tari.

Cum am ajuns in autogara, au sarit niste neni pe noi, cu pliante de hoteluri. Ca ne duc ei acolo, ca uite, acolo e frumos, acolo e ieftin etc. Am luat un microbuz pana la unul dintre hoteluri, apoi am plecat sa cautam altul. A fost foarte suparat soferul, ca nu isi mai primea comision de pe urma noastra.

Ne-am cazat si, evident, ne-am dus sa mancam ceva, ca eram rupti. Apoi am inceput sa cautam oferte de excursii pentru Plain of Jars (Campia Borcanelor, in traducere directa).

Astia sunt organizati in carteluri prin Laos. Nu o sa gasesti mai ieftin la unul decat la altii. Au o limita sub care nu au voie sa coboare, altfel le sar ceilalti in cap. Voiau 150,000kip de persoana, incluzand primele 3 site-uri ale campiei, satul celor care fac linguri din aluminiul colectat de la bombele americanilor si, punctul de maxima atractie, dupa cum ti-l prezinta – resturile unui tanc rusesc!! J Alta posibilitate era sa inchiriem iar o motocicleta si sa facem traseul pe cont propriu.

Toata lumea a auzit de razbiul din Vietnam, dar foarte putini stiu ca, de fapt, o mare parte din acest razboi s-a desfasurat in Laos. Chiar daca Laosul era, oficial, o tara neutra. Acest razboi nu exista. CIA a desfasurat operatiuni aici fara a face acest lucru public. I-au atras pe cei din triburile Hmong de partea lor, i-au antrenat in razboiul de guerilla si i-au folosit impotriva vietnamezilor. Triburile Hmong sunt triburi de luptatori. Nu sunt budhisti, sunt cruzi si le placea sa se bata. Ei au continuat lupta impotriva comunistilor laotieni inca 35 de ani, unii dintre ei abia acum s-au predat sau traiesc ascunsi in jungla. Dar cand Vietnamul a inceput sa isi aduca trupele pe teritoriul Laosului (populatia laotiana ii sprijinea tacit), intre 1964-1973, SUA a desfasurat cel mai mare bombardament din istorie (peste 2 milioane de tone de bombe) asupra zonei estice a tarii. Din toate aceste bombe, aproximativ 30% nu au explodat (UXO = unexploded ordonances), deci, daca nu mergi prin zonele declarate curatate de MAG (Mine Advisory Group), ai sanse mari sa o patesti. O intreaga familie dintr-un sat a murit acum 2 ani astfel.

Se aproximeaza ca, in ritmul actual de curatare, abia in 100 de ani Laosul va fi o tara sigura. In orasul Phonsavanh (sau Xiangkhoang), o gramada de baruri se mandresc cu o intreaga colectie de bombe si proiectile dezamorsate. In unele sate le-au folosit ca piloni pentru case(nu se urca termitele sa le roada casele). In general, bombele sunt din fier/otel, dar mai exista si alte chestii, gen rezervoare de avioane si alte componente, care sunt din aluminiu. Iar acum cativa ani, un strain a trecut printr-un sat si le-a dat locuitorilor ideea de a transforma razboiul in afacere. Le-a aratat cum sa faca linguri din aluminiul colectat in urma razboiului. Make spoons, not war!

In afara de cele 8 site-uri ale Campiei Borcanelor, deschise publicului, mai sunt inca 50, in jungla. Doar ca acelea nu au fost curatate de bombe. Deci nu are nimeni acces la ele. Abia in anul 2004 a fost permis accesul la site 1, la presiunea guvernului si in schimbul a 20.000 $, armata a cedat terenul cu „borcane” pentru a putea fi vizitat. Se pare ca in Laos guvernul nu prea are putere asupra armatei.

Pana la urma, ne-m hotarat la excursia organizata. Cand vezi pe marginea drumului borne care iti indica foarte clar ca nu e cazul sa faci un pas dincolo de ele, parca nu iti vine sa te sui pe o motocicleta. Plus ca nu aveau nicio harta de Doamne ajuta.

Am pornit dimineata. Prima oprire, site-ul 3. Este cel mai mic dintre cele pe care urma sa le vizitam, asa ca ghidul a profitat sa ia un loc si sa ne povesteasca despre teoriile vehiculate despre „borcane” si cate ceva despre razboi.

Plain of Jars a fost descoperita in anii ’30 de catre Madelaine Colani, arheolog francez. Ghidul nu ii stia numele. Ne-a prezentat-o drept „the Madame archeolog from France”. Ei bine, the Madame a gasit atunci vasele deja jefuite, dar in cateva din ele mai erau cateva resturi de oase umane, dinti si unelte din bronz si sticla, ceea ce a facut-o sa traga concluzia ca erau urne funerare, mai ales ca au gasit in apropiere si o pestera in care se faceau incinerari funerare. Dar, din pacate, cica toate cele gasite au disparut fara urma. The Madame a fost jefuita de ele.

O legenda locala spune ca aici traia o rasa de giganti, candva. Iar dupa o mare batalie in care au iesit invingatori, regele lor a poruncit sa fie sculptate aceste vase, pentru a depozita in ele lao-lao (un fel de tuica din orez).

Si domnul ghid, care se trage si el din tribul Hmong, ne-a mai povestit, jumatate de ora, o legenda a tribului, tare incurcata si alambicata. Din cele retinute – un mare viteaz intelept care se ducea zilnic sa studieze, nevasta lui careia nu ii convenea ca asta pleaca mereu i-a ascuns papucii (?!?!), asa ca el nu a putut sa plece, asa ca a intors soarele din drum, sa aiba timp sa isi caute incaltarile. Iar regele, care era foarte rau, si-a dat seama ca asta e puternic, asa ca l-a inchis intr-o pestera unde ii punea pe toti pe care ii considera periculosi. Asa ca nevasta lui se duce si se marita cu regele, apoi ii ucide fiica si il elibereaza pe barbatul ei. Si toti cei puternici din pestera fac oalele astea, ca sa sarbatoreasca. Sper ca are vreo logica J)

Mai sunt vreo cateva teorii, dar nu are rost sa le insiram pe toate. Cert este ca este o experienta deosebita sa te plimbi printre ele si printre craterele lasate de bombe.

Utile:

- camera dubla, cu baie si apa calda - 80,000 kip

- excursie site 1,2, 3, satul lingurarilor si tancul sovietic - 150,000 kip

- inchiriere motocicleta o zi - 70,000 kip