Vang Vieng

Pana acum cateva luni, Vang Vieng a fost un fel de Mecca a petrecaretilor din lumea intreaga. Bautura ieftina si ‚,happy’’ de tot felul. Adica principala ocupatie era sa inchiriezi un colac mare, de fapt, o fosta camera de roata de tractor, pe care sa o utilizezi pe post de pluta, te duci 4km pe raul Namsong si iti dai drumul pe apa in jos. Iar pe mal, zeci de baruri pline de toate soiurile de alcool existent. Fericire suprema, ce sa zic. Daaar, aveai 2 optiuni – daca era sezon ploios, sa te ineci in rau, din cauza excesului de bautura combinata cu droguri. Iar daca era sezonul uscat, sa iti rupi gatul intr-un pietroi, cand sareai de pe zip line (niste cabluri intinse peste apa, pe care se dadeau ca intr-un fel de tiroliana, dar una care se oprea brusc si te arunca in rau). Si cum numai anul trecut au murit 13 straini, guvernul a oprit toata treaba. Peste noapte au disparut toate barurile (mai putin vreo 3, care nu mai servesc decat racoritoare, bere si cocktailuri slab alcoolizate), iar zip line-urile au fost distruse.

Asa ca acum Vang Vieng este un orasel minunat. Linistit, placut, numai bun pentru relaxare. Petreceri putine si doar pana la 12 noapte, droguri mai deloc. Ici colo un „ gaz de ras”. Nu ma intrebati ce contine ca nu stiu.  Numarul turistilor a scazut dramatic. Poti vedea o groaza de bungalow-uri in diverse stadii de constructie, abandonate, cei de la agentiile de turism sunt disperati, iar preturile sunt super mega decente. Am dat 6$ pe o camera dubla f draguta, un shake de fructe este putin peste 50centi, cand peste tot este 1$ si 20 centi. Boierie curata.

Am ajuns dupa amiaza, dupa un drum de numai 3 ore si jumatate. Ne-am cautat cazare, ne-am instalat, apoi am plecat la plimbare.

La o agentie am gasit o excursie – ne duceau pana la o pestera in care urma sa facem tubing – adica sa intram pe rau, in pestera, pe camera – apoi sa coboram 10km, pana in Vang Vieng, cu un caiac. Nenea de la agentie ne intreaba disperat de ce nu mai vin turisti in Vang Vieng, de parca noi am fi detinut secretul. Ii spun ca probabil din cauza ca s-au inchis barurile. Da trist din cap. Colac peste pupaza, dupa ce au executat barurile de pe rau, ii obliga sa le inchida la miezul noptii si pe cele din oras.

Deci, a doua zi dimineata ne-am prezentat, echipati adecvat. Am mers ceva timp cu camioneta, pana la pestera. A fost super dragut inauntru. Este o sfoara groasa pe tot parcursul pesterii, de care te ajuti ca sa inaintezi cu gonflabilul ala. Iar cand te uiti in spate, vezi un sir de luminite (fiecare are cate o lanterna frontala). Pacat ca nu am putut face poze, dar ne-am udat pana la piele, nu aveam cum sa tinem aparatul.

Ne-au dat sa mancam la gura pesterii, ca sa zic asa, unde era plin de gaini si de pui. Sa vedeti cu ce ochi se uitau americanii si francezii la ele... Zici ca erau cine stie ce chestii exotice.

La intoarcerea spre microbuz am trecut pe la templul Elefantului. Si cum peste 2 zile este Anul Nou Laotian, toata lumea a tras betisoare, ca sa vada cum o sa fie anul ce vine. Dragos s-a abtinut, dar eu am tras si a fost cel mai norocos din toate J Era in extaz ghidul nostru. Cica o sa fac o gramada de bani, si inca ii fac din suflet (nu stiu cum vine asta, dar na, el din Laos, eu din Romania, vorbim in engleza). Si cica, daca vreau, pot sa imi iau un sot nou. Dar sa ma opresc la doi, ca al treilea o sa fie nasol :D

Si am ajuns la caiace. In caz ca nu stiti, eu nu ma omor cu apa. Adica imi place sa ma balacesc (in cada, mormaie Dragos din fundal), dar sa fiu sigura ca ajung cu picioarele la fund. Cu un caiac nu am mai fost in viata mea, nu mi se pare a fi o chestie foarte sigura. Dragos se dadea cocos, dar nici el nu imi inspira prea mare incredere. M-am dotat cu vesta de salvare, ghidul m-a asigurat ca raul este mic, ca e sezon uscat, am zis un Tatal nostru si am pornit la vale. Ne caraim un pic pe tema in ce directie trebuie sa vaslesc ca sa o iau la stanga si in ce directie pentru dreapta, facem cateva teste si ne lamurim.

Peste vreo 10 minute, prima portiune mai nasoala. Un prag mai inaltut, asa, intre 2 pietroaie. Incep sa chitai, panicata, sa il fac cu ou si cu otet pe Dragos ca m-a bagat aici, inchid ochii si trecem. Cuplul englez-thailandez din spate (care cica mai facusera caiac) nu au avut norocul nostru. Rasuflu usurata, dar ma dor toate cele de la atata incordare.

Apoi, ta na na...un prag mai mare. Eu vaslesc in stanga, panicata, Dragos in dreapta, si ne trezim atarnati intre doi bolovani. Usor usor iesim de acolo si coboram frumos. Ajungem la apa lina, cand simt cum fuge caiacul de sub mine. Ma folosesc de muschiuletii in posesia carora ma aflu (multumesc, Andra) si printr-o minune, reusesc sa aterizez in apa, dar direct in picioare. Dragos a baut cateva guri, ca s-a trezit sub caiac. Dar cum din vina lui am cazut, a meritat-o, zic eu.

Cert este ca au mai fost vreo 2 praguri, am scapat cu viata din ele, apoi am oprit la un bar, umbra a ceea ce a fost candva pe rau. Am luat cateva guri din cel mai scump si mai prost shake de ananas din viata mea, Dragos a baut o bere (i-am zis ca nu are voie, ca e sofer de caiac) si am plecat mai departe. Mai aveam 5km pana in oras.

Inca am febra musculara de la cat de incordata am fost. Peisajul din jur foarte frumos, nimic de zis. Raul decent, prin unele locuri chiar prea decent, ca am dat cu fundul (caiacului, evident) de pietre de destule ori, dar am reusit sa nu ne mai rasturnam. Una peste alta, o experienta placuta, dar unica in viata. Pe mine nu ma mai prinde nimeni intr-un caiac. Ever!

A doua zi am inchiriat o motocicleta (brusc, dupa experienta caiac, motocicletele sunt chiar simpatice) si ne-am dus sa vedem Laguna albastra – da, au si astia una – si pestera Tham Phu Khan. Ne-am cocotat pana la pestera, am transpirat minim 2l de apa, ne-am invartit pe acolo, apoi ne-am dus sa ne racorim in apa. Laguna albastra e draguta, dar nu sufera comparatie cu cea din Thakek.

Are un copac mare langa, din care sare aproape toata lumea in apa. A sarit si Dragos. Eu am facut o baie scurta, ca era prea adanca apa pentru gustul meu.

Acum suntem in Luang Prabang, fosta capitala a Laosului, dar, despre asta, maine sau poimaine.

Va pupam

Utile:

-          microbuz Vientiane – Vang Vieng – 35,000 kip (1$ - 8,000kip)

-          cazare – camera dubla, baie, apa calda si vedere la rau – 50,000 kip

-          shake de fructe – 5,000kip

-          excursie – 100,000kip

-          inchiriere moto – jumatate de zi – 40,000 kip

-          coca cola – 5,000kip

-          fried rice cu pui – 15,000 kip

  Dragos -    Si acum pozele. Cu durere in suflet, va anunt ca obiectivul meu principal a crapat. Asa ca toate pozele sunt facute cu un obiectiv fix de 50mm si unele cu sapuniera Cristinei.

sat de langa VV

nu ma pricep la Budhism, banuiesc ca este o scena reprezentativa
pentru religia lor, de au pus-o intr-un templu

Budha adormit

clopot facut din o bomba lansata de americani

agitand betisoarele

masa de la pestera

intrarea in pestera

porcii zburda in libertate printre case

la pagaie (sper ca asa ii zice, Dragos doarme deja, nu il
trezesc sa il mai intreb :P)

Vang Vieng

apus de soare

greva

un shake de lime cu menta. yummi!

pestera Tam Phu Khan

oboseala mare

puteau sa puna si astia un lift, ceva

altarul din pestera

Tham Phu Khan

'pishishoii" de la Laguna Albastra

si sirena Lagunei

Dragos cel Viteaz sarind din copac

distractie si relaxare

se poate sari si cu liana

drumul prafuit spre Vang Vieng

plecam iar