Un Doi Trei Patru: Ninh Binh. Tam Coc

Din Sapa ne-am intors iar in Hanoi. Am ajuns la 4 dimineata in gara, iar la 5 fara un sfert eram in fata hotelului. Pustiu Hanoiul la ora aia. Bezna, niciun bec aprins in afara de firmele hotelurilor. Si, surpriza, toate hotelurile de pe strada, inclusiv al nostru, aveau gratiile trase. Asa ca ne-am asezat frumos pe trepte si am asteptat.
E incredibil cat de diferit pare orasul. Trotuarele goale, chiar aveai loc pe ele sa treci, nu mai tipa nimeni, nu mai urla nimeni, nu mai scuipa nimeni. Liniste.
Apoi s-a facut ora 5.30. A rasarit soarele. Au inceput sa apara. Intai o femeie, carand pe umeri o cobilita. In fata avea legumele si carnea, iar in spate, pe un ochi de aragaz portabil, fierbea supa, in timp ce ea mergea saltat. E greu sa cari o chestie de aia. E grea si batul flexeaza. Trebuie sa mergi topaind, aproape. Nu vreau sa imi inchipui cum e sa cari si o supa clocotind.
Apoi a iesit mosul de la hotelul de alaturi si s-a apucat sa isi faca gimnastica de dimineata. Femeia de la restaurantul din fata a iesit in pijamale si a inceput sa isi curete legumele pentru supa pho. Fetele de la restaurantul din colt si-au facut aparitia in sir indian, cu ochii mijiti de somn.
Incet incet si-au scos motocicletele din case (da, le baga in casa peste noapte), au inceput sa misune, sa tipe, sa scuipe si orasul a revenit la normal. Pacat. Chiar imi placea Hanoiul de noapte.
Am avut o zi de plimbare prin oras si de lenevit. A doua zi am plecat spre Ninh Binh. Am luat o excursie organizata. Nu mai avem nervii necesari unei calatorii pe cont propriu prin tara asta.
La doua ore dupa ce am plecat din Hanoi, am ajuns in prima lor capitala . Nu a ramas mare lucru acolo, am vizitat doua pagode inchinate primului si celui de-al doilea rege al lor, Dragos s-a suit pe un bivol (era chiar mare bivolul, dar sub Dragos parea o biata vaca amarata) si cam atat.
Punctul de atractie maxima este Tam Coc - in vietnameza inseamna 3 pesteri - un orasel mic, incadrat de munti aruncati ici colo. I se mai spune si al doilea Ha Long, dar fara apa.
Ne-am suit in barca si vaslasul nostru a pornit. A tras la rame un pic cu mainile, apoi a trecut la picioare. Da, toata lumea vasleste cu picioarele. E o senzatie incredibila sa te uiti la femeile micute si fragile, asezate comod (cracite- zise Dragos) pe scaun, usor lasate pe spate, tinandu-si cu grija umbrela, sa le apere de soare, vorbind la telefon, in timp ce dau la vasle cu labele picioarelor.
Calatoria cu barca e foarte frumoasa. Aluneci printre lanuri de orez, printre pietre sculptate de apa, printre munti si muntisori. Si prin 3 pesteri. De fapt, 3 munti gauriti de apa.
La fiecare cotitura te pandesc barci cu fotografi. "Zambiti, va rog, 1$ poza la coborare." Daca ai cumpara toate pozele pe care ti le fac, ai falimenta urgent. Am stat si noi la pozat la o tanti draguta (evident, ca doar nu putea Dragos sa accepte sa il pozeze un nenea dragut, nu? bine, nu exista neni draguti in vietnam). Si da-i si pozeaza, si da-i si pozeaza. I-am zis ca nu vrem decat 2 poze, ajung. Da, da...2 poze. Ne asteapta ea la coborare.
Am trecut si de cea de-a treia pestera si am oprit sa cumparam de pe alta barca ceva rece. Cum a iesit din pestera, ne trage nenea rapid pe dreapta, ne baga in stufaris si incepe sa scoata dintr-o cutie tot felul de chestii, pe care incearca sa ni le vanda. Ii multumim frumos, dar nu avem ce face cu alea - erau niste fete de masa din plastic, unele din carpa, cusute, niste portofele cusute de masina. Insista disperat, ca e ieftin, sa luam. Pana nu i-am zis ca plecam a doua zi si ca nu mai avem bani, nu s-a calmat.
Am plutit inapoi, printre crescatoriile de rate. Au mii de rate. De la boboceii aurii pana la ratele grasane si albe. Unde au un petic de pamant cu putina apa langa, mai baga o crescatorie.
La 15 am ajuns inapoi in micul port. Tanti cu pozele ne astepta, avea vreo 5, am negociat 3 poze cu 2.5$, se putea si mai bine, dar era prea cald sa mai stai la tocmeala. Daca voiam, puteam sa ne plimbam si cu bicicleta. Cei din Hanoi au zis ca e 3$ sa o inchiriezi. Ghidul a zis 5. Dragut, nu? :D
Oricum, erau vreo 40 de grade afara, deci numai chef de pedalat nu aveam. L-am informat pe domnul Curelea ca nici prin gand nu imi trece, a fost perfect de acord, asa ca ne-am asezat la o inghetata.
In acest restaurant am mancat si masa de pranz, inclusa in excursie. Aveam cu noi un tip din Trinidad Tobago. Isi luase o bere - 40.000dongi, la pranz. Cand ne-am intors, si-a mai luat una, dar fara sa intrebe pretul, pt ca amaratul de el a presupus ca e acelasi. Da' de unde? Teapa vietnameza. Dupa amiaza creste pretul. A fost 60.000 dongi
Asta ca sa vedeti mentalitatea minunatului popor :)
Am ajuns inapoi in Hanoi pe la 18, aglomeratie maxima. Hanoiul are aprox 6.5 milioane de locuitori si 6 milioane de motociclete, va inchipuiti ce este la ora de varf? Nu prea le da mana sa-si cumpere masini, guvernul - partid le aplica intre 100% si 200% taxe, asa ca doar cei cu dare de mana isi permit asa ceva. Poporul se multumeste cu o motocicleta, intre 300 $ una din China si 1000 $ una din Japonia sau Thailanda.

Utile (1$ = 20.000d)
- excursie Tam Coc - 23$ ( cu Ana)
- palarie vietnameza - 2$
- supa pho - intre 2 si 5$, depinde ce fel de carne pun in ea
- coca cola - intre 8,000d si 25,000d, depinde de unde o iei
- bere Saigon - 15,000d