Un Doi Trei Patru: Sapa

Am vrut sa mergem in Sapa pe cont propriu. Numai ca de pe 18 pe 21 aprilie este nu stiu ce sarbatoare in Vietnam si nu am mai gasit bilete de tren. "Dar daca luam un tur complet, gasiti bilete?" "-Sigur ca da."
Si sa nu iti vina sa ii strangi de gat??
Na, asta a fost. Ce sa facm. Am luat un tur, 3 nopti de cazare in Sapa si ceva excursii incluse.
Pana acum am mai mers cu trenul in Malaezia si in Thailanda. Dar nu se poate compara experienta. In primul rand, lenjeriile. Astia din Vietnam le schimba o data la 2 saptamani, cred. In cel mai fericit caz, de fapt. Apoi gandaceii de bucatarie. Se plimba in voie la primele 2 nivele. La al 3-lea, unde am dormit eu, nu erau. Ca erau maxim 12 grade din cauza aerului conditionat.
Iar mersul cu trenul este un altfel de aventura fata de autobuz. Sa nu mai vorbim de viteza, 300 km in 10 ore. Cum s-au suit, si-au scos mancarea. Apoi nu va puteti inchipui cat pot sa vorbeasca vietnamezii. Nu se opresc niciodata, nici cand mananca. SI nu as numi chiar vorbit urlatul ala. A fost o galagie infernala pana pe la 1 noaptea, cand au cazut.
Am ajuns in Lao Cai la 8 dimineata. Autobuzul hotelului ne astepta, sa ne duca in Sapa(1650m). Asta e singurul avantaj al tururilor. Te duc, te iau, nu te mai stresezi inutil cu detalii de astea, negocieri si jumuleli.
In prima zi am vizitat satul Cat Cat. Turistic, plin de magazinase cu maruntisuri si de vietnameze cu tocuri venite la promenada. In zona Sapa sunt in jur de 6 triburi H'mong. Dar fiecare are limba lui si costumul lui, diferit de al celorlalti, desi, uneori, distanta dintre sate nu este mai mare de 15km. Bine, satele lor sunt cam ca ale noastre in Apuseni, zice Dragos, adica rasfirate pe munti. Din Sapa se poate urca si pe cel mai inalt varf din Vietnam, Fansipan (3124m).
Triburile astea sunt asuprite de vietnamezi. Populatia bastinasa este desconsiderata, vazuta ca fiind inferioara marelui popor vietnamez. Tocmai din acest motiv, s-au refugiat in zona muntoasa si astfel au reusit sa-si pastreze autenticitatea. Cu multa munca au reusit sa supravietuiasca, practicand agricultura pe terase. O minunatie. Pacat ca nu am prins orezul pe ele. Sincer, sunt singurii care mi s-au parut draguti si simpatici din tara asta.
In Cat Cat toti incearca sa iti vanda diverse chestii facute de ei - de la pernite lucrate manual, bune de pus la breloc, pana la cuverturi.
Satenii isi tin bivolii aproape in casa, ca sunt parte din familie, pana hotarasc ca nu mai sunt buni si ii taie. Copii multi, plini de mucisori si murdari pe fata, incercand sa iti vand bratari chinezesti. Si o gramada de femei, unele cu bebelusi in spate, altele carand un cos, toate inghesuindu-se sa iti ofere diverse, din pacate oferta lor nu este foarte diversa. Lozinca lor este "Buy something FOR me". Nu, nu este o greseala. Asa spun toate. Si sa te fereasca Sfantul sa ai contact vizual cu vreuna, ca nu mai scapi. Se agata de tine, bombane in limba lor, bombane si in engleza, iti arata copilul, orice, numai sa iti vanda ceva. Nu dau detalii cate babe si cati copii l-au facut pe Dragosescu in ziua aia :D. Am avut un flash-back, cu el in Peru, inconjurat de copilasii care vindeau bratari. Astia il miros de la o posta.
Am avut parte si de un moment artistic - dansuri traditionale Cat Cat, un baiat care ne-a cantat la o chestie care semana vag cu un fluier.
Din grupul nostru facea parte si un francez (de culoare), mai smecheras. A aliniat el vreo 4 cucoane din trib, sa le faca poza. Numai ca nu stau doamnele gratis la pozat. S-au tinut dupa el jumatate de ora, incercand sa il convinga sa si cumpere ceva, daca tot le-a fotografiat. Isi trasese omul harem, nu alta. Au cedat una cate una si au plecat cu mana goala. Nu l-au convins.
Pleci din sat cu un gust amar si dulce in acelasi timp. Oamenii aia sunt atat de saraci, insa tot mai gasesc putere sa zambeasca si sa rada.
A doua zi dimineata ne-a preluat Mang. Are 22 de ani si este H'mong din satul Lao Chai. Ne-a dus 12km printre lanuri de orez pana la ea in sat. Ne-a povestit diverse traditii, a cascat ochii cat cepele cand Dragos s-a laudat ca fiu-sau de 7 ani este cat ea de inalt, i-a zis lui Dragos ca daca vrea pamant in Vietnam trebuie sa se insoare cu o H'mong.
Ne-a zis ca a mancat si ea carne de caine, dar ca nu mai mananca, pentru ca miroase prea urat si iti pute gura, ca ei isi inmormanteaza oamenii in sat, ca guvernul nu ii ajuta cu nimic, in afara faptului ca nu platesc pentru scoala si ca doar femeile din trib vorbesc engleza. barbatii stau si muncesc campul. Dragos ii banuie ca stau si beau si ca tot ele muncesc si la orez. Si ne-a mai spus ca nu au voie sa faca mai mult de 3 copii, ca asa e legea. Acum, nu stiu daca este o lege valabila pentru toti vietnamezii sau doar pentru ei.
Seara am umblat brambura prin oras, Dragos a mai targuit una alta de la H'mongi. Si am vazut si faze urate. Un camion plin cu vietnamezi imbracati in verde, cu banderola rosie, care le confiscau vasele si oalele celor care vindeau mancare pe strada. Au tras de caruciorul unei batrane pana i l-au rupt, i-au luat oalele cu porumb fiert si au plecat, mandri de barbatia lor.

Dragos - Populatia h'mong este haituita si terorizata in permanenta, vanzatorii ambulanti fugariti, sub pretexul ca nu au voie sa vanda pe trotuar. Prin comparatie, in Hanoi nu poti sa treci de restaurantele ambulante instalate pe trotuar in fiecare dimineata. In viitor se construieste un mare market tip mall in Sapa. Atunci cred ca o sa li se interzica sa vanda pe strada produsele lor. Cu toate astea vietnamezii vin in weekend in numar mare in Sapa. Si aproape orice hotel sau restaurant are in denumire cuvantul h'mong. Cu toate ca ele sunt detinute de vietnamezi. In concluzie daca ajungeti pe aici nu ratati Sapa, asta cat mai rezista triburile H'mong presiunii impuse de populatia majoritara.

Nu vreau sa generalizez, ca nu am intrat in contact direct cu vietnamezi obisnuiti, dar din astia pe care i-am intalnit, mai mult de 2-3 nu ii pot numi oameni. Sunt rai, cruzi si afurisiti, mai ales cu ai lor. Nu este de mirare ca si-au furat-o americanii.
In cea de-a 3-a zi Dragos s-a dus la o piata mare din orasul Ba Ha, unde vin oameni din toate triburile (mai ales Flower H'mong) sa isi vanda marfa, iar eu am stat la hotel, am dormit, am mancat si m-am uitat la Lord of the Rings :D

Calatoria de intoarcere spre Hanoi a fost mai lipsita de gandaci decat cealalta, dar temperatura din cuseta de sus a atins 9 grade, jur! Am avut gatul intepenit de la aerul conditionat.

Utile:
- excursie Sapa (tren, cazare 3 nopti si mancare inclusa+ceva excursii) - 120$
- tren Hanoi Sapa - daca gasiti bilete - in jur de 400.000d
- daca ajungeti vreodata in Sapa si aveti nevoie de un ghid, va lasam numarul lui Mang. Este serioasa si este o placere sa mergi cu ea - 01667142388