Un Doi Trei Patru: cascade

luni, 16 martie 2015

Cascadele Iguazu - Brazilia si Argentina

Cristina - Escala in Sao Paolo
Duminica am plecat de pe Ilha Grande spre continent. Am mers cu feribotul pana la Angra dos Reis si de aici am luat un autobuz spre Sao Paolo, de unde ´trebuia sa prindem altul, spre Foz De Iguazu. Am ajuns in Sao Paolo pe la 1 noaptea si am constatat, nu foarte fericiti, ca urmatorul autobuz spre Foz era abia la ora 14.30. Deci 13 ore si jumatate de asteptat. Dragos voia sa mergem undeva sa dormim, dar cei de la informatii ne-au zis sa nu iesim la ora aia din autogara, ca este periculos.
Asa ca, vrei nu vrei... Ce sa faci atatea ore? Dragos s-a dus sa se mai invarta pe acolo. Eu pazeam bagajele. Apare un negrisor grasan, care privea fix si absolut fascinat rucsacul meu. Am comutat pe modul "ucide si nu lasa supravietuitori" si am luat pozitia de bataie. S-a apropiat, uitandu-se la fel de hipnotizat, apoi ma intreaba "Rumena?". Deci nu voia sa ne fure bagajele, vazuse doar steagul de pe al meu. Ma relaxez. Pustiul incepe sa vorbeasca in portugheza, dar rar, ca sa inteleg. Mi-a explicat foarte incantat ca sunt primul roman pe care il cunoaste si ca, in caz ca nu stiam, romana, portugheza, italiana, franceza si spaniola sunt limbi latine. Apoi mai tragea cate un "rumena..", absolut uimit. M-a pus sa ii spun in romana cate ceva, apoi a plecat, foarte incantat.
Am incercat sa dormim, dar nu erau banci, doar scaune cu brate de fier. Eu am mai tras cateva reprize de somn, ca eu pot sa dorm in orice pozitie si la orice ora, dar domnul Dragos, nu, ca el este un delicat si il deranjau manerele. Bombanea ca nu a luat izoprenul, sa doarma pe jos, ca aurolacii.
Am lasat ceva bani pe acolo, ca era un real (cca 1,5ron) sa te duci la baie si am tot fost, un sandvis a fost 9 reali, iar eu mi-am luat un meniu de la Bob's (pronuntat Babbs) cu 13 reali. Plus ca, daca nu ai ce sa faci, mananci - salate de fructe, chipsuri si alte porcarii.
Intr-un final apoteotic s-a facut ora 14 si ne-am dus sa ne imbarcam. Dezamagire. Fata de celelalte autocare cu care mersesem si care erau super ok, asta putea de mureai si era cam vechi. Dar na, bun si asta, ce sa faci? Numai ca aici se pare ca este mandrie nationala daca ai aer conditionat si trebuie sa il folosesti. La maxim. Deci, desi afara erau 28 de grade, am mancat un frig de ne clantaneau dintii. Dragos s-a dus la sofer la o oprire si ne-am luat haine groase din bagaje. Eu aratam ca un pui de bogdaproste cu pantalonii de trening ai lui Dragos, dar era cald si bine.
Am ajuns in Foz la ora 7 dimineata. Aici s-a lipit de noi o australianca - Eve. Este plecata de acasa de 3 ani de zile. 2 ani a muncit in Londra, si de un an se plimba prin lume. 6 luni in europa si inca 6 in america de sud. Singura singurica. A fost si in Columbia. Tare tipa!
Urmeaza o zi in Foz de Iguazu, partea braziliana, dar de asta va povesteste Dragos.

in autogara, la un biscuite

Autogara Sao Paolo

Dragoselul

Dragos - Foz de Iguazu - Brazilia
Am inceput ziua de marti servind micul dejun in autogara din Foz, impreuna cu Eve, australianca noastra. Am pus la punct planul de bataie pentru ziua asta, adica, in loc sa ne cazam aici, mai bine vedem ce avem de vazut pe partea braziliana, apoi sa trecem granita sa ne cazam la argentinieni, la un hostel care ne-a fost recomadat de un belgian - Heintz, plecat de acasa de vreo 9 luni.
Deci, cu bagajele in carca, am plecat spre cascade. Am lasat rucsacii la intrarea in parc, ca sa nu ii caram cu noi. Super organizati brazilienii. Ne-am plimbat prin parc cateva ore. Foarte frumos. O gramada de curcubee si fluturi peste tot, de toate culorile si formele, unii mari cat o palma.
La intrare era pus si avertisment - era invazie de omizi si iti ziceau sa nu pui mana pe ele, ca sunt foarte toxice. Asta nu a fericit-o prea mult pe a mea nevasta, dar, spre norocul ei, nu a avut placerea sa cunoasca niciuna.
Despre cascade - o sa lasam pozele sa vorbeasca, desi, la fel ca si la celelalte, nu reflecta nici jumatate din realitate.
Ápoi am mers la barajul Itaipu. Ne-au facut brazilienii un super tur, cu autocarul, cu explicatii si tot ce vrei. Este cel mai mare baraj din lume - 12.000 megawati - putere instalata, in 20de turbine. Chiar daca chinezii au construit unul cu putere mai mare, energia furnizata este mai multa la Itaipu, pentru ca raul Parana are un debit foarte mare si constant, tot timpul anului. Barajul este construit impreuna cu cei din Paraguay (50%-50%), care folosesc doar 5% din energia produsa pentru a-si acoperi tot consumul lor intern. Restul de 45% este vandut Braziliei, care, impreuna cu restul de 50% pe care il au ei, acopera 20% din necesarul lor. Foarte impresionant, mai putin pentru fete, care s-au plictisit de moarte.
Seara am luat autobuzul catre Puerto Iguacu. La vama braziliana soferul ne-a dat jos, sa ne facem actele, apoi a sters-o, lasandu-ne acolo, cu un bilet in mana, bilet care ne dadea acces gratis in urmatorul autobuz. Am crezut ca ramanem pe acolo, ca nu mai trecea nimic, dar am ajuns cu bine pana la urma si ne-am cazat la Hostel Inn. 38 pesos pe noapte (1dolar = 3.6pesos) in camera de 6 persoane. Internet gratis, baie in camera, mic dejun si piscina. Super ok.

Iguazu

fluturas

alt fluturas

langa cascade

tot felul de fluturi

cascade

cascade si curcubee

cascade

coati

cu Eve

Cristina Puerto Iguazu - Argentina
Dupa cum va spuneam, urma sa vizitam si partea argentiniana a Cascadelor Iguazu. Am luat un taxi pana la parc, super ieftin. De la hotel ne-au zis ca exista ATM in parc, dar ATM-ul nu mergea, asa ca am facut ceva manevre ca sa facem rost de pesos, ca USD nu voiau astia. Adica am cumparat un tricou cu cardul si aia l-au taxat ca fiind 210 pesos, el a fost 30 si restul ni l-au dat noua, in moneda argentiniana.
Parcul foarte bine pus la punct - trenulet sa te duca in diverse parti, peste tot rangeri sa te ajute cu informatii. Am cumparat si o excursie optionala, "speed-boat a las cataratas", adica ne bagau cu barca pe sub cascade.
Partea argentiniana este diferita de cea din Brazilia. Poti sa vezi cascadele mai de aproape, sunt cateva circuite pe care trebuie sa le faci.
Cu barca a fost super. Nu a durat decat 12 minute, dar adrenalina la maxim. Ne-au bagat sub cateva cascade, din care una destul de babana. Am iesit fleasca de acolo. Noroc ca era un soare criminal si ne-am uscat repede.
Dupa ce am terminat circuitul inferior, ne-am oprit la o terasa, sa luam un suc si sa mancam ceva. Acolo, plin de coati. Cum te auzeau fosnind o punga, veneau repede, la cersit. Dragos, mort de foame, si-a cumparat un ditai sandvisul. A pus tava pe masa, apoi a vrut sa bage aparatul foto in rucsac. In 2 fractiuni de secunda, un bandit de coati a fost la noi pe masa, a pus gheara pe sandvisul care era cat jumatate din el si a sters-o, in hohotele generale de ras. 10 minute a fost liniste. Nici picior de coati prin zona. Cred ca asteptau represaliile. Desi a incercat sa alerge dupa el si sa isi recupereze mancarea, domnul Dragos a renuntat repede si s-a resemnat sa isi ia altul. De data asta a cerut sa i-l taie in doua, a bagat o jumatate in rucsac si l-a mancat pe celalat cu ochii in patru. Tot nu imi venea sa cred. Mari banditi. Dupa aia au jefuit niste frantuzoiace. Isi lasasera ghizdanele jos, sa bage ceva in ele si nemernicii au navalit, au luat mancarea din rucsac si au disparut pentru alte 10 minute. Cand am plecat, am vazut un coati cu burta mare zacand la soare. Cred ca era jefuitorul lui Dragos.
Dupa asta am facut circuitul superior si punctul de maxima atractie - Garganta del Diablo. Iti taie rasuflarea, pentru ca ajungi foarte aproape de ea. O sa vedeti pozele.
In rest, fluturi la greu, diverse pasarele, coati cersetori si... semne cu atentie la serpi. In viata mea nu am fost mai atenta pe unde am calcat, pana am ajuns la zona in care te atentionau ca sunt serpi in copaci. Acolo nu m-am mai uitat deloc pe unde calc, doar pe sus.
A fost o zi tare obositoare, seara am ajuns franti. Ne-am cumparat biletele de autocar pentru Buenos Aires si plecam in seara asta, la ora 17.

Parque Nacional Iguazu

Cascade

cu barca sub cascade

spre Gargata del Diablo

fluturasi

Cascade

hotul de sandvisuri

siesta dupa o masa imbelsugata

Gargata del Diablo

sâmbătă, 30 martie 2013

Bolaven Plateau

Ma doare fundul. Rau. Dar rau de tot. Am facut un tur al platoului Bolaven. Platoul este situat in sudul Laosului, in provincia Champasak si are peste 1,000m inaltime, deci a fost un pic mai racoare (asa...vreo 36 de grade :D). Am tot vrut sa va spunem, dar am uitat – aici, soarele rasare pe la 5am si apune pe la 18. Dar cel mai ciudat este ca la ora 9 dimineata este deja sus-sus pe cer si mori de cald.

Sa revenim la platoul nostru. Alaltaieri am plecat din cele 4000 de insule si am ajuns in Pakse. Ne-am cazat la Sabaidy Guesthouse, impreuna cu Maritza si cu Lionel (dar nu Messi, zice Dragos) – un francez cu care ne-am imprietenit in autocar. Elvetianca noastra a plecat ieri spre Thakek, iar noi, impreuna cu Lionel, am inchiriat 2 motociclete si am pornit-o la drum (la 6.30 dimineata – era deja cald).

Ce sa zic – nu-mi plac motocicletele(Honda de 100 cm³, semiautomata, cu 4 viteze, un fel de scuter mai puternic) clar. Dragos mi-a mutat dintii din loc la fiecare schimbare de viteza pana s-a prins cum functioneaza. Iar hopurile... masaj anticelulita. Dar te misti repede si ieftin.

Prima oprire, cascada Tad Pasuam (Tad inseamna cascada in laotiana). Am fost singuri, era prea dimineata pentru altii. Ne-am invartit, s-au facut sute de poze, am mancat si am plecat mai departe. Urmatoarea statie – plantatia de cafea Katu. Laotienii sunt foarte amabili si primitori. Inainte sa ne intrebe de nimic, nevasta sefului Ving ne-a adus apa rece, alune si banane. Ne-au lasat sa ne dezmeticim la umbra, in timp ce ei alegeau cafeaua. L-am rugat pe Mister Ving (asa le place sa se recomande) sa ne faca si noua turul plantatiei. Am primit, bonus, si turul satului. Am vazut arborii de cafea – acum erau infloriti, in decembrie incepe culesul, am vazut plantatia, am stat cu ochii cat cepele dupa serpi, ca cica da, sunt destui pe acolo. Sincer, nu imi mai amintesc numele satului. Stiu doar ca acolo traiesc cei din populatia Katu. Mister Ving ne-a dus la fierarul care tocmai facea o maceta, cateva femei teseau, altii taiau maniocul bucati si il puneau la uscat. Si toata lumea te saluta, cu gura la urechi, strigand Sabaydiiiiiiiii!! Asta inseamna buna ziua si la revedere, in acelasi timp. Sincer, Toma necredinciosul din mine l-a banuit pe sef ca i-a anuntat pe toti – stati pe faza fratilor, avem 3 fraieri albi – treceti la treaba – tu, fa-te ca tesi, tu curata niste manioc de ala etc. Dar poate a fost doar imaginatia mea. Dragut, oricum.

Cred ca am petrecut cam 2-3 ore acolo. Lionel trebuia sa se intoarca in aceeasi seara in Pakse, ca sambata zboara acasa, asa ca ne-am dus snur pana la Tad Lo, o alta cascada, langa care este un sat si o gramada de guesthouse-uri. Am vazut inca doua cascade – Tad Hang si Tad Lo, ne-am cazat, apoi ne-am luat la revedere de la francez.

Azi dimineata am fost iar foarte matinali – ne-am trezit la 6.

Ii predau tastatura lui Dragos : De dimineata m-am dus sa fac niste poze la cascade, unde am intalnit un localnic care isi pregatea micul dejun, proaspat vanat. Adica o soparla si vreo doi pestisori. Ii pregatea de gratar, in timp ce tragea cu ardoare dintr-o tigara proaspat facuta (ceva frunze). Asta da belsug.

Ne-am suit iar pe Bestia Neagra (aka motocicleta) si am plecat. Am avut in traseu alte 3 cascade, mult mai frumoase decat cele vazute ieri. In total, am facut 240km, ieri si azi. O sa vedeti pozele, speram sa va placa.

Acum stau cu fundul pe o perna, sa il menajez un pic, ca maine pornim la drum din nou, cu autobuzul, de data asta, dar cu unul din alea fara aer conditionat. Nu prea imi suna apetisant 7 ore asa, dar era singura optiune.

Utile:

bilet autobuz 4000 insule - Pakse - 50,000Kip (1$=8,000kip)

apa 1.5l - 5,000kip

motocicleta - 60,000kip/zi

cazare in camera dubla cu baie proprie si apa calda - 85,000kip

coca cola - 5,000kip

bere - 12,000kip (Lao beer)

shake de fructe - 10,000 kip

Ne auzim din Thakek. V-am pupat!

Later edit: nu am mai reusit sa punem pozele aseara, ca nu am avut teava de net. Am ajuns deja in Thakek, dupa 12 ore de mers. Cele 6-7 ore au fost fooarte lungi.

Tad Itou

caldura mare

cel mai mare geko vazut vreodata (si am vazut sute, credeti-ne) - peste 20cm

Tad Pasuam

potecuta

Tad Pasuam

Daca l-am avut pe francez cu noi, am profitat si ne-am pozat si impreuna

Deasupra cascadei

Tartacute

Am un prieten nou - puiul Piu (mare fan al alunelor prajite, habar nu aveam ca un pui mananca asa ceva )

alune de pamant

cafea Liberica

pixuri pentru scoala nu au, dar mese de biliard sunt peste tot

la treaba

astea se sparg si se scot niste seminte din care se face uleiul de palmier

puful ala il folosesc la umplut perne

cosciug - nu tb sa fie din lemn, pentru ca spiritului ii trebuie o casa si,
dc putrezeste, ramane fara si vine inapoi, suparat
costa cam 150$!!
(populatia katu nu e budista, sunt animisti)