Un Doi Trei Patru: motorbike

Cand am cumparat biletul de autobuz din Pakse spre Thakek, ni s-a spus ca o sa faca 6-7 ore. Dar, cum timpul se masoara altfel in Laos, am facut 12 ore. 6 ore in autobuzul local, ala fara aer conditionat, apoi ne-au mutat tot in unul local, dar cu ac, de data asta. Iar din astea 12 ore, cam 4 – 4 si ceva am stat. Prin diverse autogari. Asteptand diverse colete. Unele inca miscau – ceva broscute, cine stie.

In fine, am ajuns (iar) pe bezna, in Thakek, ne-am cazat la un hostel mult laudat pe Lonely Planet, dar care s-a dovedit a fi un mare fas. Apropo, Lonely Planet-ul South Asia on a Shoestrig este varza pe bucata de Laos. Varza cu v mare. Ii laudau de zor pe astia – cat de documentati sunt, cate informatii iti ofera pentru marele „Loop” etc etc. Cand colo, abia daca o rupeau pe engleza, iar singurul care iti oferea ceva informatii era Mister Ku, care nu voia decat sa iti inchirieze el niste motociclete.

A doua zi am pornit sa vedem un pic orasul si sa mai studiem ofertele de motociclete. Mr Ku cerea 100.000kip/zi pentru ale lui. In oras am gasit cu 80.000. Cand sa ne intoarcem, dam peste Mad Monkey, centrul de inchirieri moto al unui neamt. Avea niste Honda Zoomer, complet automata si cu putere si mai mare decat amarata noastra din Pakse. Dar voia 28$/zi, 25$/zi daca o luai pe 4 zile. Adica dublu decat mr Ku. Plecam, apoi Dragosescu se gandeste ca nu mai trebuie sa schimbe vitezele, deci nu imi mai sparge dintii la fiecare plecare = mai putini bani cheltuiti la dentist cand ne intoarcem. Hai sa faca o proba. Neamtul isi lauda marfa. Este singurul din Thakek care are asa ceva, restul nici macar nu sunt Honda, le lipesc astia abtibilduri, sunt unele chinezesti, care costa 700$ noi noute.

Dragos face o tura de proba, se intoarce stralucind de placere, deci batem palma. Pentru 4 zile si jumatate (112$) suntem posesorii unei Honda Zoomer full automatic. Si cu o sa muuult mai confortabila. Fundul meu se declara multumit.

Asa ca plecam pana la Laguna Albastra, sa ii facem safteaua. 32km pe sosea si inca 22km pe dirt road. Pisicuta merge ca unsa. Fara schimbari de viteza datatoare de dureri de cap si de dinti.

Desi suntem in plin sezon uscat, ajungem la Laguna la fix, pentru ca incepe sa ploua. Nu mult, vreo 15 minute, dar, daca ne prindea in camp, nu era prea placut. Laguna este frumoasa. Apa are culoarea pietrei vinete, cu care se stropesc viile, daca stiti cum arata. Si e de o claritate incredibila. Dragos se baga la o baie, dar apa este atat de adanca incat prefer sa o admir de pe mal. Daca nu ating fundul cu picioarele, nu e de mine, clar.

Intram in vorba cu niste australieni – Marina si Luke. Si-au depozitat tot ce aveau si au inchiriat casa. Au de gand sa stea prin lume 2 ani si sunt plecati din decembrie. 3 luni in Thailanda si una in Laos. Or sa ajunga si in Romania anul viitor, prin vara, probabil.

Luni dimineata ne-am lasat bagajoaiele mari la hostel, am inghesuit strictul necesar pentru 4 zile in rucsacelul meu si am plecat la drum. Marele „loop” are aproximativ 400km, fara a pune la socoteala iesirile in lateral spre diverse obictive (de ex, spre Tham Pa Chan ai 28km dus, 28km intors, sau spre Tham Konglor – 41km cu 41km). Toti iti recomanda sa il faci in patru zile. Asa l-am facut si noi.

In prima zi am incercat sa dam de pestera Tham Pa Chan. Frumos semnalizata pe marginea soselei, apoi inca o data, peste vreo 10km, apoi pauza. Drumul, varza. Numai dirt road, plin de balti si namol, ca am ajuns fix in urma ploii. Intrebam in stanga si in dreapta, obtinem cu greu ceva indicatii. Dupa o ora si ceva, ajungem la manastirea care este pe langa pestera. Inchisa, nimeni pe care sa il intrebam incotro. Dupa ce ne invartim inca un pic, iar Dragos are adidasii fleasca de la atatea incercari de a mentine in picioare motocicleta prin balti si namol, renuntam. Conform legilor lui Murphy, probabil ca pestera era sub nasul nostru, dar na...noi nu am gasit-o. In schimb, am avut parte de un drum fenomenal, prin mijlocul junglei, cu fluturi cat palma de mari incercand sa se aseze pe noi, cu tipete de maimute si pasari.

Ne-am intors in drumul mare, am mai oprit la Tha Fa Lang, un lac verzui, dragutel, dar care nu sufera comparatie cu Laguna Albastra si la pestera Tham Aen. Se facuse tarzior, asa ca am pornit intins la drum, sa ajungem la Guesthouse-ul unde aveam sa innoptam.

O bucata buna se sosea, apoi, surpriza...drum de macadam (pietruit) si cu portiuni de argila batatorita, unde mai prindeam viteza un pic. A fost vai de fundul meu. Am ajuns cu el arsice la Sabaidee Guesthouse, pe malul lacului de acumulare Nam Theun. Am mancat, apoi, la 9, am picat rupti. Nu ne-am pus ceasul, dar pe la 7 si un pic au inceput astia sa ghiluiasca (detaliul tehnic ii apartine lui Dragos) niste scanduri, asa ca, vrei nu vrei, bea Grigore aghiasma. Mai erau niste francezi cu noi, dar aia s-au trezit la 5, pe la 6 ii auzisem plecand. Nu ne-am grabit, am mancat, am mai facut niste poze, apoi am plecat pe acelasi drum neasfaltat, spre Laksao. Dupa o ora de mers dam de francezi. Drumul blocat de un copac pus transversal. Laotienii isi fac autostrada prin munti si jungla, iar noi am nimerit fix cand lucrau la bucata aia. Francezii erau acolo de pe la 7 si ceva, era deja 10, dar cica nu mai aveau mult. Am asteptat o ora si 40 de minute, pe ceas. 4 francezi, 2 romani si vreo 15 laotieni. Care, cum se poarta pe aici, se uitau la noi ca la cine stie ce specie necunoscuta, apoi incepeau sa vorbeasca „bla bla bla falang (falang spun ei albilor) bla bla falang hi hi hi hi hi, falang bla bla ha ha ha”. Mor de ras cand se uita la noi. Nu am stiut niciodata ca pot fi asa de amuzanta fara sa scot macar un cuvant.

Am ajuns in Lakse, intr-un final. De aici aveam sosea si inca vreo 56 de kilometri pana unde urmam sa innoptam. Mai cu pauze, mai cu viteza, am ajuns. Nu vreti sa stiti cum aratam. Drumul e plin de praf rosiatic, care iti intra prin toate partile. Cand faci dus, zici ca iti speli ranile de sange, asa arata apa.

In cea de-a treia zi am ajuns la tinta noastra principala - Pestera Konglor. De fapt, un rau subteran a sapat pe sub munte, aproximativ 8km. Am luat o canoe, cu 2 mititei. Unul manevreaza motorul, celalat sta in fata si ghideaza. Iar noi, noi suntem Mister si Madame :D. Avem parte de o tona de indicatii, pentru ca apa e foarte mica pe alocuri, si barca atinge fundul – Mister, up! Madam stay. Sau amandoi up. Sau eu sa tin tot, Mister Dragos sa ii ajute sa care barca.

In pestera, foarte putine stalactite, stalagmite sau coloane. Doar intr-o zona, unde ne dau jos din barca si ne plimbam pe uscat. Francezii din nu stiu ce regiune a Alpilor i-au ajutat sa lumineze zona. Apoi, iar in barca. In rest, intuneric bezna, strabatut doar de lanternele noastre (momentul sponsorului de lanterne – multumim, tataaaa). Am trecut prin sali imense, unele de 40 m inaltime, cu grote mai mici sau mai mari in lateral. Apa era limpede si rece, dar nu am vazut nimic in ea. Ne-au dus pana in partea cealalta a muntelui. Am facut o pauza de vreo 20 de minute – Mister, stam 10 minute aici, da?. Noi am fost inapoi in 10, ei in 20, ca s-au dus sa se racoreasca si ei cu o bere, ceva.

Un lucru e clar, pestera a meritat efortul de a veni pana aici.

Si pentru ca era inca devreme, nu stiam ce sa facem – sa ne intoarcem de unde am plecat aseara sau sa ramanem in satul de aici. Am zis sa ajutam si economia locala, asa ca ne-am cazat la un Guesthouse si am bagat somn la greu, sa ne refacem J.

Acum am ajuns inapoi in Thakek, am predat motocicleta domnului Mad Monkey, Dragos a savurat un peste fript, pe malul Mekongului, si asteptam sa se faca ora 22, sa plecam spre Vientiane.

Utile:

- inchiriere moto chinezeasca - 80,000kip/zi (1$=8000kip)

- inchiriere HOnda Zoomer - 200.000kip/zi

- cazare la diverse guesthouse-uri - intre 50,000 - 90,000kip/noapte - camera dubla, cu baie proprie

- o masa pentru 2 persoane - cca 60.000kip cu o apa si o cola pe langa mancare (apa e a mea, cola a lui dragos, da??)

Ne cerem scuze, pozele sunt cam amestecate, dar merge al naibii de greu netul, nu mai stam sa le aranjam

Laguna albastra

Dragos a facut si baie

incadrata de munti

am gasit pe cineva sa ne faca si noua poza

comunisti pana la capat

comunicarea cu Budha se face prin sms, mai nou

Laguna albastra

apa este de o claritate fenomenala

radacinile care se vad sunt la cativa metri adancime

cum ar spune Miru - pishishoii

Budha in pestera

Tam Xang

munti calcarosi

vine furtuna

banii se tin la burta. acolo este banca

cred ca arata de 100 de ori mai frumos
cand este orez cultivat

fluturas din jungla

unde e namolul mare su baltile adanci
o iau pe jos, ce sa fac

Am gasit manastirea, dar nu si pestera

pe drum

Pestera Aen

bu hu hu

pe drum

apus de soare

soarele la ora 7 dimineata

la pescuit

se cauta minele, pentru a le dezamorsa

Tham Aen

Atentie! Teren minat

lacul de acumulare al barajului. nu s-au obosit sa taie copacii
inainte de a inunda

micul dejun

sarpe (sunt sigura ca a fost veninos), calcat de o masina
si mancat de ciori

era pepsiul lui dragos. jur ca nu am tradat coca cola
(am luat si eu 2 guri, ca era rece)

fluturasi

n-ai tupeu in tine daca nu ii saluti pe falangii astia

crema de protectie la greu

fooood!!!

2 pitici

Konglor Cave

Bu hu hu din nou

Bivoli

Sarbatoarea templului. Pun o franghie peste drum
si tb sa platesti ca sa treci. primesti in schimb
o bratara de sfoara sau o flaore de plastic

munti

intrarea in pestera

apus de soare pe Mekong

la pescuit, pe Mekong

acum scotea pestele lui Dragos :D

un colt de munte, in echilibru

in pestera Konglor

Ma doare fundul. Rau. Dar rau de tot. Am facut un tur al platoului Bolaven. Platoul este situat in sudul Laosului, in provincia Champasak si are peste 1,000m inaltime, deci a fost un pic mai racoare (asa...vreo 36 de grade :D). Am tot vrut sa va spunem, dar am uitat – aici, soarele rasare pe la 5am si apune pe la 18. Dar cel mai ciudat este ca la ora 9 dimineata este deja sus-sus pe cer si mori de cald.

Sa revenim la platoul nostru. Alaltaieri am plecat din cele 4000 de insule si am ajuns in Pakse. Ne-am cazat la Sabaidy Guesthouse, impreuna cu Maritza si cu Lionel (dar nu Messi, zice Dragos) – un francez cu care ne-am imprietenit in autocar. Elvetianca noastra a plecat ieri spre Thakek, iar noi, impreuna cu Lionel, am inchiriat 2 motociclete si am pornit-o la drum (la 6.30 dimineata – era deja cald).

Ce sa zic – nu-mi plac motocicletele(Honda de 100 cm³, semiautomata, cu 4 viteze, un fel de scuter mai puternic) clar. Dragos mi-a mutat dintii din loc la fiecare schimbare de viteza pana s-a prins cum functioneaza. Iar hopurile... masaj anticelulita. Dar te misti repede si ieftin.

Prima oprire, cascada Tad Pasuam (Tad inseamna cascada in laotiana). Am fost singuri, era prea dimineata pentru altii. Ne-am invartit, s-au facut sute de poze, am mancat si am plecat mai departe. Urmatoarea statie – plantatia de cafea Katu. Laotienii sunt foarte amabili si primitori. Inainte sa ne intrebe de nimic, nevasta sefului Ving ne-a adus apa rece, alune si banane. Ne-au lasat sa ne dezmeticim la umbra, in timp ce ei alegeau cafeaua. L-am rugat pe Mister Ving (asa le place sa se recomande) sa ne faca si noua turul plantatiei. Am primit, bonus, si turul satului. Am vazut arborii de cafea – acum erau infloriti, in decembrie incepe culesul, am vazut plantatia, am stat cu ochii cat cepele dupa serpi, ca cica da, sunt destui pe acolo. Sincer, nu imi mai amintesc numele satului. Stiu doar ca acolo traiesc cei din populatia Katu. Mister Ving ne-a dus la fierarul care tocmai facea o maceta, cateva femei teseau, altii taiau maniocul bucati si il puneau la uscat. Si toata lumea te saluta, cu gura la urechi, strigand Sabaydiiiiiiiii!! Asta inseamna buna ziua si la revedere, in acelasi timp. Sincer, Toma necredinciosul din mine l-a banuit pe sef ca i-a anuntat pe toti – stati pe faza fratilor, avem 3 fraieri albi – treceti la treaba – tu, fa-te ca tesi, tu curata niste manioc de ala etc. Dar poate a fost doar imaginatia mea. Dragut, oricum.

Cred ca am petrecut cam 2-3 ore acolo. Lionel trebuia sa se intoarca in aceeasi seara in Pakse, ca sambata zboara acasa, asa ca ne-am dus snur pana la Tad Lo, o alta cascada, langa care este un sat si o gramada de guesthouse-uri. Am vazut inca doua cascade – Tad Hang si Tad Lo, ne-am cazat, apoi ne-am luat la revedere de la francez.

Azi dimineata am fost iar foarte matinali – ne-am trezit la 6.

Ii predau tastatura lui Dragos : De dimineata m-am dus sa fac niste poze la cascade, unde am intalnit un localnic care isi pregatea micul dejun, proaspat vanat. Adica o soparla si vreo doi pestisori. Ii pregatea de gratar, in timp ce tragea cu ardoare dintr-o tigara proaspat facuta (ceva frunze). Asta da belsug.

Ne-am suit iar pe Bestia Neagra (aka motocicleta) si am plecat. Am avut in traseu alte 3 cascade, mult mai frumoase decat cele vazute ieri. In total, am facut 240km, ieri si azi. O sa vedeti pozele, speram sa va placa.

Acum stau cu fundul pe o perna, sa il menajez un pic, ca maine pornim la drum din nou, cu autobuzul, de data asta, dar cu unul din alea fara aer conditionat. Nu prea imi suna apetisant 7 ore asa, dar era singura optiune.

Utile:

bilet autobuz 4000 insule - Pakse - 50,000Kip (1$=8,000kip)

apa 1.5l - 5,000kip

motocicleta - 60,000kip/zi

cazare in camera dubla cu baie proprie si apa calda - 85,000kip

coca cola - 5,000kip

bere - 12,000kip (Lao beer)

shake de fructe - 10,000 kip

Ne auzim din Thakek. V-am pupat!

Later edit: nu am mai reusit sa punem pozele aseara, ca nu am avut teava de net. Am ajuns deja in Thakek, dupa 12 ore de mers. Cele 6-7 ore au fost fooarte lungi.

Tad Itou

caldura mare

cel mai mare geko vazut vreodata (si am vazut sute, credeti-ne) - peste 20cm

Tad Pasuam

potecuta

Tad Pasuam

Daca l-am avut pe francez cu noi, am profitat si ne-am pozat si impreuna

Deasupra cascadei

Tartacute

Am un prieten nou - puiul Piu (mare fan al alunelor prajite, habar nu aveam ca un pui mananca asa ceva )

alune de pamant

cafea Liberica

pixuri pentru scoala nu au, dar mese de biliard sunt peste tot

la treaba

astea se sparg si se scot niste seminte din care se face uleiul de palmier

puful ala il folosesc la umplut perne

cosciug - nu tb sa fie din lemn, pentru ca spiritului ii trebuie o casa si,
dc putrezeste, ramane fara si vine inapoi, suparat
costa cam 150$!!
(populatia katu nu e budista, sunt animisti)