Un Doi Trei Patru: septembrie 2014

A venit si vremea concediului. Ala normal, cu pitici, bunici si prieteni. Din motive de munca (Vila Sucu, incepand cu 1 septembrie. Asa ca am zis sa alegem o destinatie cat de cat normala, dar nici prea comuna. Si a picat bila rosie pe Albania, mai precis Dhermi. Auzisem ca e frumos si am zis sa incercam.
In prima seara ne-am oprit in Skopje, ca 1100km sunt totusi prea mult pentru o singura zi. Ne-am cazat la Pension Bianco Anja. Curat, spatios, pret bun. Doar ca situat fix in mijlocul unei intersectii. Dar, ca oprire de o noapte, este perfect. Iar la micul dejun poti sa optezi sa te duci sa il iei la restaurantul lor din centru sau sa ti-l trimita la pachet la hotel. Am ales centrul si restaurantul. Doar ca nu luasem in calcul ploaia aproape torentiala de a doua zi dimineata. Am supravietuit potopului, am mancat (foarte bine), apoi, usor murati, am pornit spre Dhermi.
Despre Serbia si Macedonia, pe care le-am tranzitat, numai de bine. Multa autostrada (lasi ceva euro ca taxe - in jur de 7 in Serbia si tot cam atat si la macedoneni). Apoi, Albania. Vama este in munti. Intri in tara, apoi incepi sa cobori, incet. Apare primul furtun, sprijinit astfel incat apa sa tasneasca in sus. Ridici o spranceana si mergi mai departe. Apare al doilea. Incepi sa te incrunti, nedumerit. Dar la al treilea este clar. Oamenii vor sa iti spele masina. E o padure de spalatorii auto (lavazh). De alea clasice, fara curatator sub presiune. Vintage, as spune.
Dupa ce treci de zona lavazh, intri in normal. Normalul lor, evident. Orasele mici, se construieste mult, minarete ici colo, cate o bisericuta pe dincolo, nu prea multe femei pe strada, depozite de materiale de constructii la tot pasul si jucarii de plus infipte in tevile armaturilor sau spanzurate de grinzile caselor neterminate. Sa le apere de deochi, cica. Te uiti la papusa in loc sa privesti constructie si uite asa nu o deochi :D
Cum am plecat din Skopje pe la ora 13 si am reusit sa facem si vreo 70 km aiurea, am ajuns in Vlore pe intuneric. Si de aici mai aveam vreo 70 de kilometri pana la destinatia finala. Noroc mare cu bezna, ca nu am vazut haul pe langa care am trecut. Pe la ora 21 am reusit sa ne cazam la Perivolos Apartments.
Hotelul a fost o surpriza mai mult decat placuta. Totul nou, spatios, curat. In orice alta tara ne-ar fi cerut mai mult decat cei 40 euro pe care i-am platit pentru un apartament cu un dormitor si un living imens.
Cu personalul, ceva mai complicat. Nu stiau o boaba de engleza. Unul - doua cuvinte in italiana si atat. De cele mai multe ori intelegeau daca e spuneai in romana. Am dat in concediul asta din maini de am facut febra. Inchipuiti-vi-l pe Dragos explicandu-le ca vrem oua prajite, nu fierte. Primele zile, micul dejun a fost o chestie foarte obositoare, dar, pana la final, dezvoltasem deja un limbaj al semnelor cunoscut de ambele parti.
Si a inceput distractia. Litoralul Albaniei este incredibil de frumos. Muntii se pravalesc in marea azurie. La capitolul nisip stau mai prost, adica au doar pietre si pietricele dar, altfel, e spectaculos de-a dreptul. La un moment dat, urcam spre hotel. Te uitai in fata, ditai muntele. Te uitai in spate, marea.
Nu am fost de doua ori la aceeasi plaja. Era si pacat. Sunt atat de multe! De la unele super salbatice pana la unele supra-aglomerate, ca cea din Ksamil. Daca ajungeti pe aici, nu ratati plajele din Gjipe (e ceva de mers pana la ea, dar merita fiecare secunda de febra musculara pe care o sa o aveti), Jale, Drymades sau pe cea de langa Porto Palermo.
Am vizitat Butrint - oras construit de Andromanca si de Helenus dupa caderea Troiei. Sau cel putin asa spun legendele. Au avut de toate acolo. Greci, romani, turci, venetieni si toti si-au lasat amprenta. Poti vedea temple inchinate lui Asclepios sau nimfelor, baptisterii si biserici. Pretul de intrare este de 500 leka/persoana pentru grupurile mai mari de 10 si 700 leka/persoana, fara grup. 1 euro este 140leka. Aici este cam singurul loc de unde puteti cumpara toate prostioarele care se gasesc, de obicei, in destinatiile turistice - magneti, tricouri etc.
In aceeasi zi am mers si la Blue Eye (Syri i kaltër in albaneza)- este locul de unde izvoraste Bistrita lor care, dupa circa 25km, se varsa in Marea Ionica. Apa este de o claritate incredibila, intr-o frumoasa nuanta de albastru, iar izbucul are aproximativ 50m adancime. Dragos a sarit de pe punctul de observare direct in locul de unde tasneste din pamant. Nu stiu cat de placut a fost, ca apa are vreo 10 grade, dar se pare ca era o experienta care nu trebuia ratata in niciun caz.
Trebuia sa ne oprim si in Berat, la plecare. Dar, dupa vreo 8km pe un drum groaznic de groaznic, lui Dragos i s-a facut mila de batranul nostru Opel si a renuntat la idee, mai ales ca si ploua de rupea. Au ajuns acolo prietenii nostri cu masina mai mare si au zis ca e tare frumos. Deci, daca aveti masini cu garda inalta si nervi tari, nu ocoliti locatia.
Sa trecem la ce il intereseaza pe (aproape) orice roman - mancarea. E ieftin sa mananci la restaurant in Albania. Pizza este intre 3 si 5 euro, pastele cam la fel, cola cam 1 euro, berea in jur de 1 euro si ea, depinde de marca. Cele mai intalnite - pizza, paste, pestele si fructele de mare . Totul foarte gustos, nu am avut nicio experienta neplacuta. Au si o variatiune a tzatzikiului foarte buna, mult mai cremoasa decat corespondentul grecesc. Dar nu are acelasi gust si aceleasi ingrediente la toate terasele. Bine, noi am fost si la sfarsitul sezonului si nu mai aveau mare lucru prin bucatarii. Va recomandam, la desert, Trilece-le - delicios.
Magazine putine si destul de saracacioase, in zona litoralului, cel putin. Gasesti chestii de baza - fructe, legume, bere, racoritoare, zahar, ulei. Cele mai multe fara pret pe ele. Si, cu toate astea, nu au incercat sa ne pacaleasca niciodata. Oamenii sunt chiar corecti. Si poti plati direct in euro cam peste tot, fara probleme.
Am avut o problema cu un cauciuc - am dat cu el intr-o piatra mai ascutita si a facut pana. Am gasit o vulcanizare (Gumisteri), pe o straduta laturalnica. Iar peticirea unui cauciuc, plus presiunea la toate rotile ne-a costat imensa suma de 200 leka (cam 5 lei romanesti). La noi te-ar fi jupuit binisor, daca erai turist strain si nici nu intebai cat costa, inainte.
Singurul aspect negativ al Albaniei, daca ne intrebi pe noi, este gunoiul. Il arunca peste tot, in zonele unde sunt pubele sunt niste mici munti de saci, saculeti, pusi de-a valma. Cam ca la noi - curtea ta straluceste de curatenie, iar dupa gard, gunoiul, ca acolo nu e teritoriul meu si nu conteaza. Chiar suntem frati cu albanezii, e demonstrat si stiintific :)
In rest, o recomandam cu mare caldura ca destinatie de vacanta. Albania are un potential turistic imens si, cu putin ajutor de la grecii care au inceput sa investeasca la greu, va ajunge o zona foarte cautata.
La intoarcerea in tara am oprit, pentru o noapte, in Ohrid, Macedonia. Noi am mai fost acolo in 2008 si oraselul a ramas la fel de frumos cum mi-l aminteam. Dupa penuria de magazine din Albania, ne-am scos parleala aici. Preturi mici in restaurante, mancare pe alese, oameni prietenosi si cazare ieftina. Cand mai trecem prin zona oprim macar doua zile, sa apucam sa il exploram mai bine.
Ca de obicei, lasam pozele sa vorbeasca. Spun mult mai multe decat vorbele.