Un Doi Trei Patru: aprilie 2017

E o barca mare, au spus. Drumul dureaza maxim 6 ore, au spus. Aveti free WiFi pe barca, au spus. Si mancare, au spus.

Mincinosii...

Barca era destul de maricica, ce e drept, dar cand bagi vreo 80 de oameni, claie peste gramada, pare mica.

Drumul dureaza 6 ore doar daca ai fi pe o alta planeta, unde timpul se scurge altfel. Am facut 8 ore.

WiFi-ul. Unde e WiFi-ul? Aaaa....pai e WiFi doar cand avem semnal telefonic, Sir. Si nu avem decat in port, la plecare si la sosire.

Barca e mare, din lemn. Nu are geamuri de sticla. Iar cand valurile incep sa se izbeasca de ea, marinarii pun niste placaje de lemn si ne inchid ca pe o conserva, inauntru. E intuneric, e cald, nu ai aer, iar barca se zgaltaie din toate incheieturile si ne tranteste de colo-colo, din cauza valurilor. Mi se face rau instant. Stau cu ochii inchisi si incerc sa dorm. Dragos motaie si el. Il aud razand isteric, la un moment dat si ma gandesc ca gata, a clacat, nu mai suporta. Il inghiontesc bine, sa il scot din criza, apoi vad motivul. In fata noastra stau un caucazian, un arab si un asiatic. Caucazianul a clacat si s-a intins pe podea, dar arabul si asiaticul incearca sa doarma, stand drepti, in fund, iar capetele lor se zgaltaie cand in fata, cand in spate. Apoi tresar brusc si si le indreapta. Daca nu mi-ar fi asa rau, m-as amuza mai tare.

Dupa vreo 4 ore de calvar, apare mancarea. Orez, 2 creveti si niste legume. Mai mult de jumatate din cei de pe vas refuza. Incerc sa mananc niste orez, ca ma gandesc ca imi stabilizeaza putin stomacul. Apoi, am noroc. Cei de langa mine pleaca. Nu stiu unde si nu ma intereseaza, noroc ca ma pot intinde si bag somn pana acostam in Coron.

Nu am facut rezervare niciunde, ca Dragos era convins ca gasim imediat ce coboram de pe inchisoare, pardon, barca. Ei bine, nu a fost deloc asa.

Intai ne abordeaza un filipinez, ca ne duce el la hotelul lui, ca e bine si ieftin. Mergem cu el si ne baga intr-o receptie super aranjata. El ramane afara, ca si-a amintit ca nu e hotelul lui, e al fratelui nevestei cumnatului verisorului de gradul 3. M-am gandit ca nu pot sa arate rau camerele, doar ca tanti de la receptie ne baga in cladirea de alaturi, mergem vreo 3 minute prin niste culoare intunecate si ne prezinta camera – e mica, intunecata si cu igrasie. Spunem nu, multumesc si plecam mai departe.

Mai intram la vreo 8 hoteluri, toata lumea este fully booked. Ii marai delicat lui Dragos ceva de dulce legat de cat de repede o sa gasim noi cazare si pornim mai departe. Pana la urma, gasim o camera decenta, aerisita si luminoasa si o luam.
Destul de scuturati de lungul drum din El Nido, decretam ziua urmatoare zi de odihna si leneveala. Dormim, mancam, dormim si apoi ne plimbam putin prin Coron.

Este impropriu spus ca stam pe Coron. De fapt, insula pe care este oraselul se numeste Busuanga. De aici sunt o gramada de excursii pe Coron, care este la o aruncatura de bat, dar pe care nu exista nicio asezare, doar cate o familie rezleata pe plaja care le apartine.

Asa ca arvunim turul A.

A doua zi, la ora 8, suntem gata de plecare. Suntem 14 turisti si 4 membri ai echipajului. Ghidul tot incearca sa faca glume, dar nu prea ii ies. Cica vedem 6 obiective, dar, de fapt, sunt 4 opriri, ca fix langa o plaja este si gradina de corali, iar pe o alta luam si pranzul si, uite asa, bifam 6 in 4.

Prima oprire este Kayangan Lake. Parasim barca si urcam vreo 10 minute. Privelistea e minunata. Iar la cateva minute dupa ce ajungem, lacul pare a fi platoul de filmare pentru Titanic Reloaded. E plin ochi de turisti imbracati cu veste portocalii. Mare pacat, pentru ca este incredibil de frumos. Apa limpede, iar dedesubt ai impresia ca esti pe luna.

Parasim naufragiatii si pornim spre urmatoarea destinatie – Green Lagoon – o laguna unde apa de mare se impletea cu cea a unor izvoare termale, creand un efect ciudat cand te scufundai – cam ca cel folosit in filme sa arate cand cineva este ametit si pe cale de a lesina sau de a avea o halucinatie.

Plaja pe care am mancat nu ne-a impresionat in mod deosebit, ca si pranzul, de altfel. Dragos bombane ca aia din Palawan erau mai darnici.

La ultima oprire nici macar nu am mai ajuns pe plaja. Pentru ca am descoperit cei mai frumosi corali pe care i-am vazut vreodata. Si cu o gramada de pesti clown. Tata Nemo, mama Nemo si muuulti Nemo.

Una peste alta, ziua a fost un succes. A inceput sa ploua cand am ajuns inapoi in port, asa ca nu am antamat nimic pentru a doua zi, ca ne-am gandit ca sigur gasim dimineata.