Un Doi Trei Patru: Chitwan National Park. Sauraha

Am parasit prafuitul Kathmandu la ora 7 dimineata, intr-un autocar turistic, numit foarte pompos Rainbow Safari Touristic Bus. Era probabil putin mai batran decat mine, iar in locul unuia dintre geamuri era pus un sac de plastic, albastru. Pe geamul din fata este imprimat mare Tourist Bus, dar ii cam doare la basca de turisti. ii inghesuie pe locurile cele mai proaste, in spate, ca sa le poata vinde localnicilor pe cele comode, din fata. Nu auzisera bietii de ei de Dragos, inca. Asa ca am avut scaunele cele mai bune dintre toti turistii, doar ca al meu era fix langa geamul cu pricina, deci nu am vazut mare lucru pe fereastra. In consecinta, am bagat somn. Drumul are in jur de 200km, dar ii faci intr-o perioada cuprinsa intre 5 si 7 ore, depinde de noroc. Noi am ajuns in Sauraha in 5 ore si jumatatea

Chitwan este un Parc National aflat in sudul Nepalului, la granita cu India. Aici traiesc specii protejate, pe cale de disparitie, precum tigrul bengalez si rinocerul cu un corn, dar si multe alte animale precum diverse tipuri de caprioare, in jur de 450 de specii de pasari, o tona de maimute, cativa ursi si leoparzi. Acopera peste 930 de kilometri patrati de paduri, mlastini si pajisti cu ierburi inalte.

Am ajuns in Sauraha, in statia de autobuz. Aici ne-a agatat Baba. Ne-a spus ca daca nu ne place la el, ne duce in alta parte. Ne-am suit intr-un jeep preistoric si ne-am oprit la Wild Horizons. Camera luminoasa, lenjerii cam jerpelite, dar curate luna, baie curata, apa fierbinte. Si un geko pe tavan, bonus. Ce iti poti dori mai mult? Am batut palma si ne-am instalat comod, pentru 3 nopti.

In prima dupa amiaza ne-a scos Baba la plimbare. Free, my friend! Adica a facut cinste. Ne-a dus in zona guvernamentala, unde sunt elefantii statului. Am vazut cativa mastodonti care isi savurau cina, dar piesa de rezistenta a fost un rinocer, care era scufundat in apa raului care margineste parcul. Ochii lui Vladut mai aveau putin si ieseau de-a dreptul din orbite. Pregatit sa o sterga la primul semn ca animalul l-a luat la ochi, s-a dus pe mal, mandru de curajul lui.

Aici se intuneca pe la 17.30. Asa ca am prins marginea junglei la apus, cand un fel de ceata se ridica din ierburile inalte, facandu-te sa te crezi intr-un wall paper mega photoshopat. Dar nu e Photoshop. E doar Mama Natura.

Cei de la hotel ne-au facut un pret bun pentru activitatile pe care voiam sa le facem, respectiv plimbarea prin jungla, safari prin jungla, pe elefant, baie cu elefantii si canoe pe raul cu crocodili. Stiu ca m-am jurat ca nu ma mai prinde nimeni intr-o canoe. Si chiar aveam de gand sa ma tin de cuvant, dar un anume sot m-a batut la cap, mi-a explicat ca e cu totul alta treaba, ca nu dam noi din vasle, ca nu e rapid raul, ca m-as fi simtit ultima lasa daca refuzam provocarea.

Asa ca la ora 7, imbracati in haine verzi sau inchise la culoare, cu maneci lungi, dati cu mult repelent anti tantari, am pornit spre jungla. Vlad era usor stresat ca am putea da peste vreun tigru sau peste vreun rinocer care sa il fugareasca, cum patise acum 4 zile un prieten. I-am explicat ca ii mananc eu cu fulgi cu tot pe amandoi si a parut destul de convins ca sunt in stare de asa ceva, asa ca s-a calmat. Impreuna cu noi a mers si Liu – un chinez care locuieste tot la Wild Horizon.

Ghidul ne-a dus pe malul raului, ne-a aratat cativa crocodili, mai precis gaviali, care leneveau in apa, apoi ne-a imbarcat, alaturi de inca 7 chinezi (ce bucurie!!) intr-o canoe lunga rau. Brusc, ideea de lasitate nu mai parea asa nasoala. Coaja aia de copac, scufundata cam mult In apa, clatinandu-se la fiecare miscare, nu imi inspira nici macar un milligram de incredere. I-am spus lui Dragos sa imi aduca aminte sa il omor, daca scapam, lui Vlad sa se tina bine, apoi am inceput sa fac scenarii cum sa imi scot copilul din apa, in caz ca picam. Nu sunt o mare inotatoare, asa ca cea mai buna solutie parea sa il sui pe barca rasturnata. I-am masurat din ochi pe chinezi, am decis ca ii pot baga la fund destul de repede cat sa ii haleasca mai intai pe ei crocodilii (mai ales pe ala mic rau, cu slapi in picioare, jeansi 3/4 si tricou alb stralucitor, cu un aparat foto mai mare decat el), apoi am zis un Tatal Nostru si m-am agatat bine de coaja aia amarata. L-am interogat discret pe ghid daca au avut vreun incident neplacut, dar nu am primit un raspuns clar ci doar ca nu o sa se apropie crocodilii, ca e prea mult zgomot. Incurajator, ce sa zic? Iar Dragos a scapat de la o moarte sigura (de mana mea), pentru ca l-am auzit de atatea ori chitaind cand se inclina barca, incat m-am considerat razbunata. Dar acum chiar jur pe rosu ca e ultima data in viata mea cand mai pun piciorul in asa ceva.

Am ajuns pe pamant solid cam in jumatate de ora si am pornit prin jungla. Din pacate, cu aia mici (chinezii) dupa noi. Nu am nimic cu chinezii, pe cuvant. Doar ca astia faceau atata zgomot, ca si un vierme surd ar fi sters-o din zona. Iar eu voiam sa vad macar un tigru. Pana si Liu era total nemultumit – cica nu ii plac chinezii, fac prea multa galagie. I-a pus putin la respect ghidul, care a marait la ei ca trebuie sa faca liniste si sa mearga in sir indian, apoi am inceput plimbarea. Va amintiti Cartea Junglei? Asa e! nu e ca jungla amazoniana, ci una mai modesta si mai moderata, dar clar o jungla. Am vazut caprioare, porci mistreti, un paun, maimute la greu si, pe malul celalalt al raului, un rinocer si doi gaviali. Din (ne)fericire, am ratat tigrul. Cica e timid. Pacat, mi-ar fi placut tare mult sa vad unul. Dragos zice ca si tigrului i-ar fi placut sa ma vada pe mine, pe post de pranz. Refuz sa cred asta. In schimb, am vazut destule urme ale lui, pe malul apei unde vine sa bea apa. Iar langa un musuroi de termite am vazut si urmele unui urs – Baloo chiar exista!!

Cat am marsaluit prin jungle umeda a trebuit sa traversam si 2 raulete. Nu erau foarte late, nici foarte adanci, dar aveau doua crengi amarate pe post de podet. Evident ca Vlad le-a luat din plin pe amandoua, cu tot ajutorul ghizilor, asa ca, in momentul in care am ajuns pe malul raului mare, in zona deschisa, cu ierburi inalte si soare mult, l-am pus sa se descalte, ca sa ii dau macar ciorapii mei uscati. Si in timp ce executam aceeasi operatiune, am vazut ceva ce m-a umplut de fiori si aproape ca m-a facut sa o iau la fuga urland. In viata mea nu am vazut ceva atat de ingrozitor! 2 lipitori!! Una (cam de 5mm) era pe soseta mea, incercand sa ajunga la o zona cu piele expusa, iar alta, uriasa (cam 2cm) se logase pe incaltamintea mea. Brr!! Prefer 3 tigri bengalezi si 2 elefanti salbatici.

Dupa vreo 3 ore de mers, am ajuns in EBC – Elephant Breeding Center. Sincer, mai bine am fi sarit etapa asta. Dupa denumirea pompoasa ma asteptam la cu totul altceva decat la cateva female prinse in lanturi, cu puii langa ele, leganandu-se obsesiv pe picioare si clatinand capul. L-am intrebat pe ghid de ce fac asta si mi-a zis ca daca stau pe loc, greutatea lor prea mare i-ar face sa se prabuseasca. Asa ca fac pe loc miscarile pe care le-ar face in libertate, mergand mereu. Trist. Ti se rupe inima, mai ales ca sunt atat de frumosi si de inteligenti…

Ne-am intors acasa, ne-am odihnit, apoi, la ora 15 am pornit spre safariul cu elefanti. Ne-au dus cu jeepul antediluvian pana la centrul de pornire, unde, de pe un turnulet, ne-am cocotat pe spatele unei domnisoare elefant, nu inainte de a cumpara o gramada de banana, sa avem ce sa ii dam. Si am pornit. Dragos si cu mine stiam la ce sa ne asteptam, incercasem sa ii explicam si lui Vlad ca o sa il hatane, dar tot a fost putin surprins. Si am pornind, clatinandu-ne, prin jungla, la inaltime. Am vazut un rinocer, de data asta am ajuns la vreo 4-5m de el, maimute, zeci de caprioare, pauni si muuulti elefanti, incarcati cu turisti ca noi. Sunt fenomenali, uriasii astia. Cum se clatina ei agale, cum se opresc sa ia un bat pe care il folosesc sa se scarpine unde nu le ajunge trompa, cum apuca atat de delicat banana sau cum se rasfata si nu vor sa o ia cu trompa, ci sa le-o bagi tu, direct in gura. Aaa…si se partaie des. Si putitor. Dar li se iarta orice, pentru ca sunt frumosi.

Azi dimineata baietii s-au trezit la 7, cica sa mearga la “bird watching” – cum activitatea asta era din partea casei, i-a plimbat putin pe malul raului si gata, au navalit sa ma trezeasca fix cand ma gandeam si eu ca dorm in liniste. Nu ca nu ar fi liniste noaptea, dar peste pat este o plasa de insecte care trebuie sa stea intinsa frumos, sa nu intre tantarii. Iar Vlad reuseste sa o faca asa de varza, incat ma trezesc de 4-5 ori ca sa i-o aranjez la loc, sa nu il manance ganganiile.

Am mancat, iar la ora 10.30 am pornit spre zona unde fac baie elefantii. In prima tura am urcat eu cu Vladut pe unul, care ne-a stropit cu apa din rau, apoi ne-a trantit cu delicatete in apa. Cum juniorul nu era deloc satisfacut, a mai facut o tura, cu Dragos si am intrat eu la facut poze. E tare dragut sa stai direct pe elefant, nu pe hardughia pe care o au de obicei in spate. Au o piele aspra, calda, si le place la nebunie sa se balaceasca. Doar ca as fi preferat sa fie liberi, chiar daca asta insemna sa nu ajung sa ating niciodata unul.

Ne-am mai invartit pe aici, am mai facut poze, ne-am luat bilete pentru Pokhara, unde plecam maine dimineata.

Preturi: (1$ - 97rupii)

- Cazare camera tripla la Wild Horizon – 800 rupii/noapte

- Elephant safari + jungle walk + EBC + baie cu elefantii + canoe + bilet acces in parc / pentru 3 persoane - 12,200 rupii (aproximativ 100 euro)

- Baie cu elefantii – daca te duci singur la locul de imbaiere si iti iei bilet direct – 100 rupii
- Elefant din lemn (unul mic), sculptat manual de localnici – 600 rupii

Pozele sunt facute mici si nu arata grozav (ca sa le putem incarca) si sunt puse usor alandala. promitem sa remediem cand ajungem acasa