La peste un an de la intoarcerea din aventura nepaleza, m-am
hotarat sa pun povestea intr-un fisier, ca nu mai pot sa spun pe hartie.
Motivele acestei intarzieri au fost diverse si diferite, dar, cel mai mult a
contat, poate, ca nu am ajuns acolo unde ne-am propus, adica Everest Base Camp.
Sigur stiam ca este foarte greu cu un copil de 8 ani, dar simteam ca putem face acest traseu
impreuna. Si acum povestea, asta a fost doar un intro.
Biletul
Undeva prin luna
ianuarie, anul 2014, au aparut ofertele de
zbor de la Qatar Airways. Eu urmaream de ceva ani buni pretul unui bilet pana
la Kathmandu – Nepal
( care se invartea in jur de 700 euro). Fac o simulare pentru octombrie, perioada
perfecta pentru trekking in Himalaya, ochii imi ies din orbite, inima bate mai
repede si mana tremura pe tastatura - 400 de euro!Dus - intors!! Fug in dormitor unde Cristina citea
o carte, relaxata.
Eu - Plecam in Nepal !
Ea - Unde? Cu cine?
Singur nu te duci!
Stiind ca ea
foloseste orice scara rulanta, chiar daca are 3 trepte de urcat pe piciorusele
ei, nici prin cap nu-mi trecea ca vrea sa mearga in Himalaya ,
si o luna intreaga, nu doar cateva zile.
Incep sa ma gandesc la parteneri de aventura. Solutia am
gasit-o chiar langa mine, Vlad, baietelul nostru care avea 7 si 9 luni pe atunci.
Ma duc cu rezultatul problemei la Doamna Ciufi (Cristina).
Eu - Am gasit cu cine sa merg.
Ea - Cu cine?
Eu (pastrand distanta, sa pot sa fug repede in caz de
pericol )- Cu Vlad !
Nu am primit un raspuns clar ca nici nu se pune problema, ca urmare am inceput sa
arunc argumente in favoarea mea. Destul de repede am reusit sa o aduc pe calea
cea dreapta, cu o singura conditie - sa mai vina cineva cu un copil cu mine.
Fuck! Ce am facut? Am crezut ca am gasit solutia? Cand de
fapt ma adancesc in problema. De unde naiba mai gasesc eu un nebun ca mine, si
cu un copil? Noroc ca nu era departe - Felix.
Sun la Felix, nu mi-au trebuit 5 minute sa-l conving, gata
avem super echipa de Himalaya - doi baieti
apropiati ca si varsta si doi prieteni vechi, absolventi de geografie. Ce mai,
totul este perfect, in gandul meu. Dar
in tot acest plan pus la punct in 5 minute am uitat un amanunt esential - Ana,
sotia lui Felix .
Mergem bucurosi amandoi sa-i dam vestea Anei. Intra domnul
profesor foarte vesel in casa si o loveste direct din corner, sa zic asa:
- - Mergem in Nepal .
- - Unde?
- - Nepal ,
eu cu Dragos si copiii!
- - Nu mergeti niciunde!
Si cerul s-a prabusit. Ana a desfintat toata
munca fara sa faca macar o fraza, atat de categorica a fost.
Ma
intorc acasa, presat si de timp, sa nu cumva sa pierd pretul la bilete. Incep
sa caut solutii si sa dau telefoane.
Am incercat sa-l conving si pe Dede (socrul meu) - fara succes – unii mai si
lucreaza . Imi sun vechii prieteni si
colegi de expeditii - Alberto si Matei. Ultimul ma refuza ca are program
incarcat si nu stie el ce face in octombrie, dar Alberto spune prezent.
Gata,
avem echipa, vestea unui bilet de 400 de euro pana in Nepal si inapoi se
imprastie si uite asa, pana a doua zi la pranz, ni se alatura doua cupluri
inrudite - Keme cu Oana si Iurie cu Ioana, Keme cu Ioana fiind frati.
Nu
prea imi place mie sa merg cu oameni pe care nu i-am cunoscut inainte dar asta
este, suntem oameni maturi si ne uneste pasiunea pentru munte, deci nu poate
fi rau.
In
fericirea mea ca merg in Himalaya, nu am observat tristetea Cristinei, care a
rabufnit a doua zi - ca pe ea nu am invitat-o, ca am sunat pe toata lumea sa
vina cu mine in Nepal, doar pe ea
nu. Am gasit solutia pana la urma, Vlad si cu mine mergem in munti, apoi vine si ea si ne
intalnim in Kathamandu sa vizitam Nepalul 2 saptamani impreuna. Fenteaza bucata cu mersul pe munte, ca oricum ei nu ii place
asta.
Toata
lumea este multumita, urmeaza 8 luni de pregatire si documentare.
Pregatirea
Nu au trecut 2 zile si am inceput documentarea - unde sa
mergem, mai exact in ce zona. Facem un grup pe mail, discutii aprinse, agentie
sau independent? Calcule financiare, calcule de timp, solutii si argumente.
 |
| Materiale de studiu |
Ne hotaram rapid asupra zonei, clar, toata lumea vrea sa
vada Everestul, mai putin Keme care a mai fost in zona, dar el nu s-a opus
traseului ales. Alegem si o companie de trekking, de fapt aceeasi cu care a mai
fost Keme si multi romani, e bine sa mergi pe cai batatorite de altii inaintea
ta. Chestia asta cu agentia nu prea mi-a placut, dar m-am supus majoritatii si
argumentelor ei - Nu poti sa mergi acolo cu un copil fara ghid!
Faptul ca mergi cu o companie iti ofera unele avantaje dar si
dezavantaje.
Daca esti un turist grabit si nu vrei bataie de cap, iar
banii te dau afara din casa, atunci mergi, alegi o agentie de trekking, care se
ocupa de tot, rezervare hotel, transfer aeroport, masa, tur de oras, ghid local
si ghid montan, porteri si rezervari la teahouse, permise si taxe.
Daca ai ceva experienta de calatorie, timp la dispozitie,
vrei sa cunosti oameni cu adevarat, locuri noi, iti doresti ca banii tai sa
mearga exact acolo unde este nevoie, alege sa
mergi individual. Ai marele avantaj ca nu te grabeste nimeni si este si
mai ieftin. O agentie iti ofera o siguranta,
relativa, dupa cum aveam sa constat pe propria piele.
Dupa ceva dezbateri, am ales sa mergem cu compania SnowyHorizon, detinuta de un anume domn Rishi, care ne-a facut un program si un
pret.(aprox 1000 usd/ persoana cu zbor Kathmandu- Lukla)
Am inceput sa facem ceva pregatire fizica, urcam aproape in
fiecare seara pe un delusor de langa Otelu Rosu, faceam cam 200 de m diferenta
de nivel. Am urcat cu Vladut pe Peleaga 2509 m, Tarcu si Ciucas. Am simtit ca
este pregatit fizic, a mers si 9 ore intr-o singura zi
 |
| Vladut la lacul Bucura-Muntii Retezat |
 |
| Lacul Bucura |
 |
| Urcam pe Peleaga |
 |
| Pe varful Peleaga 2509m, cu Roby |
 |
| Victorie |
 |
| Dovada |
 |
| Am vazut si marmote |
 |
| Si un mic joc pe telefon, rasplata |
 |
| Alta tura, la noi in Poiana Marului CS |
 |
| Vlad si Edy la Cascadele Sucului |
 |
| O tura cu Sasha |
 |
| Pe varful Ciucas, pe ceata |
 |
| Vlad pe varf |
 |
| Inca una cu Alberto |
 |
| Pe Zanoaga |
 |
| In Saua Iepii, cu Miru si Edy |
 |
| In Saua Iepii 1727m |
 |
| Coboram de pe Ciucas |
 |
| Am facut bagajele |
 |
| Aeroportul din Doha |
 |
| Somn in Doha |
 |
| Mi-am acoperit un ochi, sa dorm mai bine |
 |
| Cu cel mai mare ursulet |
 |
| Am avut ce vizita in aeroport |
 |
| Zburam spre Kathmandu |
 |
| In avion |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu