Zborul cu Cebu
Pacific a fost mult mai ok decat ne asteptam, fara mancare si ecran de
distractie, dar avion nou si 70 eur. Iar Dragos chiar avea loc destul pentru picioare. Dupa
9 ore de zbor, am aterizat in Manila.
Philippine iti da
viza gratuita pentru 30 de zile. Noi avem 31 de zile de stat aici, asa ca deja
ne gandeam ca trebuie sa mergem sa cerem extensie, sa mai dam si o caruta de
bani pentru asta, dar tanti de la vize m-a intrebat pe cat plecam si ne-a dat
exact cat imi trebuia. Se pare ca nu pun la socoteala si ziua in care intri in
tara. Oricum, a fost bine si am inceput cu dreptul. Am trecut prin formalitati
ca prin branza, mai ales ca avem doar bagaj de bord, nimic la cala, am schimbat
bani in aeroport – in mod ciudat, cursul e mai bun aici decat in oras, apoi am
luat un Regular Taxi(alb) si am pornit spre hotel.
Cum iesi din
aeroport, fix in fata, e plin de taxiuri galbene. Trebuie sa le ignorati pe
alea si sa le cautati pe cele albe – astea sunt alea ieftine, mai ales daca pun
si ceasul.
Hotelul Leez Inn
este chiar ok. Camera nu este mare, dar este curat. Am ajuns acolo pe la ora 15
si ne-am „trantit” si noi jumatate de ora, ca eram rupti dupa zbor. Evident ca
ne-am trezit la ora 19, cand era deja bezna... Am iesit sa mancam ceva si, cum
am dat coltul dupa hotel, ne-am trezit in plina mahala. Copilasi de toate
varstele si dimensiunile se fugaresc printre tricicle si masini, caini
slabanogi dorm peste tot, iar pe stradute e o vanzoleala continua. Pentru o
secunda am cam inghetat, mai ales cand am vazut ca suntem singurii albi din
cartier, dar apoi ne-am relaxat, ca oamenii, dupa ce se holbau putin la noi,
isi vedeau de ale lor. Am gasit o dugheana, am mancat si am baut o cola si
ne-am dus la somn.
Diferenta de fus
orar intre Romania si Philippine este de 6 ore. Eu nu am probleme cu somnul.
Dorm oricand, oricat si oriunde. Dragos, in schimb, pe la ora 3 noapte fosnea
pungute, in cautare de gustarele. Ca doar nu era ca eu sa dorm si el nu. Asa ca
a doua zi am facut ochi la fix ora 13. In Romania era abia 7, ce e drept, dar
noi tot am pierdut mai bine de jumatate de zi. Asa ca am fugit repede sa vedem
si noi centrul vechi al Manilei, adica Intramuros.
Am luat un taxi
pana acolo, ca nu ne-am lamurit cu autobuzele locale, si ne-am plimbat prin
cartier. Saracie mare. Dar si oameni cinstiti. Am oprit sa luam o cola,
intrebam cat costa, tipa zice „13 - thirteen”, noi suntem siguri ca am inteles
gresit si ii dam 30 (thirty), dar ne da repede banii inapoi si pastreaza doar
cat trebuie. Am ramas cam uimiti, dar ne-am trezit cand a varsat sticla de Cola
intr-o punga in care a bagat si un pai. A baut-o Dragos, ca mie nu imi place
Cola fasaita.
Un bubuit de tobe ne-a atras catre o alta straduta. Aici, frumos aranjate, stateau o gramada de copilite, in rochii lungi, machiate mai ceva ca la Miss Univers. In dreapta, o ditai statuia a Fecioarei, in fata un podium impodobit ca de Craciun, cu un banner mare cu Viva la Virgen, si tone de postere cu Irwin Tieng (ceva smecher din primarie), care a fost sponsorizat petrecerea. De o parte si de alta a coltului strazii, doua grupuri de tobosari. Fiecare grup batea in legea si ritmul lui, transpirau de zor si se agitau ca sifonul. Cred ca era un concurs intre ei...
Dupa ce ne-am saturat de bubuieli, am plecat spre ruinele vechiului fort. Saracie lucie si acolo – copii desculti,
oameni care dorm pe trotuare, iar in spate, un mega teren de golf, plin de
bogatasi. Dureros...
Am plecat inapoi
spre hotel, dar, inainte sa intram, am tras o fuga prin piata de langa noi, am
cumparat un pui intreg care se invartea pe o tepusa, doua guguloaie de orez
puse in punga si doua cutii de cola si am savurat o cina romantica la noi in
camera.
A doua zi
dimineata aveam zborul spre Puerto Princesa, asa ca am incercat sa ne culcam.
Ca de obicei, eu am reusit, dar a avut Dragos grija sa ma trezeasca de vreo 4
ori, sa nu sufere singurel.
Utile - 1 Euro = 52pesos
- luati DOAR taxiuri albe - drumul de la aeroport la hotel a fost in jur de 200p
- coca cola la sticla de sticla 325ml- 13p
- cazare Leez Inn Hotel - 800p/noapte
- un pui intreg la rotisor (nu foarte mare) - 240p
|
Primii pasi in Itramuros |
|
Copii, catei si nelipsitii cocosi |
|
Trupa de tobosari |
|
Plictiseala mare |
|
Tricicle care asteapta clienti |
|
O cola la punga |
|
Plimbare gratis |
|
O minge de golf in cap |
|
Terenul de golf si noua Manila |
|
Relax |
|
The wall |
|
La uscat |
|
No comment |
|
Putin din epoca coloniala |
|
Politist |
|
Uscatorie |
|
Free advertising |
|
Dar avem apometre |
|
Sarbatoare |
|
Alta trupa |
|
Virginele |
|
Alte virgine? |
|
Preoti grasuti |
|
Ganditor |
|
Pui vopsiti |
|
Jeepney sau Dipney, simbolul Filipinelor |
|
Dupa gard este terenul de golf |
|
Tata si fiu, recupereaza cupru |
|
Doua lumi, despartite doar de gard |
|
O plimbare cu caleasca |
|
La noi in cartier |
|
Inca un dipney |
|
Fiecare are un nume, asta Cristina |
|
Globarizarea versus traditie. MCD versus balut (ou fiert cu pui in el) |
|
Peste uscat |
|
La noi in piata. V-am spus ca imi plac pietele? |
|
Tristete |
|
Client |
|
Street food |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu