Un Doi Trei Patru: Inapoi in Bangkok

Dupa 14 ore de mers cu un 4x4, catamaranul si un autocar, am reusit sa ajungem inapoi in Bangkok. La ora 2 noaptea. Noroc ca autocarul te lasa in capatul strazii pe care este si hotelul nostru. Asa ca, tarand 3 rucsaci mari, 4 mici si 2 copii adormiti, am pornit spre Four Sons Village, sperand ca au camere libere, ca nu reusisem sa dam de ei nicicum.
Aveau, asa ca ne-am prabusit in paturi si am dormit neintorsi pana la ora 11. Mai aveam 2 zile de stat in Bangkok. Ii promisesem Mirunei ca o ducem si pe ea sa faca baie cu un elefant, ca frate-sau se ocupase deja de treaba asta in Nepal, asa ca, dupa ce am mancat, ne-am dus la o agentie si am cumparat o excursie in care sa vizitam Parcul National Erawan si sa facem o plimbare si baie cu elefantul.
Dupa ce am rezolvat si problema asta, am pornit sa vedem si noi templul Wat Pho. Agatam un tuk-tuk (de fapt, ne-a agatat el), Dragos ii zice - Wat Pho!, ala mic da din cap aprobator, ne suim in caleasca si pornim. Dupa vreo zece minute, Dragosescu incepe sa se incrunte. Cica nu a luat-o ala bine. Ii zic ca ala stie mai bine decat el Bangkokul, sa il lase in pace. Cand nenea ne baga pe niste stradute de zici ca erai in filmele de groaza, incep sa ii dau dreptate. Dragos il bate pe umar si urla tare - WAT PHO!!
Micutul franeaza brusc, se intoarce si intreaba incredul - Wat Pho? - Da, nene, WAT PHO! - Oooh, Wat Pho, not Patpong? Ok, no problem. Intoarce tuk tuk-ul si, dand din cap si bombanind singur Wat Pho, porneste vijelios intr-o cu totul alta directie, si, in 10 minute suntem in fata templului.
Pentru necunoscatori, Patpong este cartierul pentru adulti. Ar fi vrut Dragos sa mearga, dar cum pisici isi inchipuia nenea ala ca ne ducem cu 2 copii dupa noi acolo, nu stiu.
Intram la Wat Pho, Miru ocheste 2 pisici, le giugiuleste putin, apoi mergem in templu. Copiii fac ochii mari, noi la fel. Chiar e impresionant Budha asta culcat. Cascam ochii, facem poze. Pe partea cealalta, spre iesire, sunt insirate o gramada de vase metalice. Dai 20 de bahti si primesti un cosulet plin de monede si trebuie sa pui cate o moneda in fiecare vas. Nu stim de ce, dar le luam si noi copiilor un cosulet si incep sa se caraie care unde sa puna.
Iesim de la Budha si ne plimbam prin restul complexului. Intram intr-o curticica si dam peste o gramada de stupe, care de care mai colorata si mai draguta. Zici ca erau facute din martipan.
Dupa ce iesim de aici, plecam spre Wat Arun, alt templu celebru. Cautam debarcaderul, pentru ca trebuie sa luam un mic feribot ca sa traversam raul Chao Phraya si, cat ai zice peste, suntem pe partea cealalta.
Din pacate, templul este in renovare, asa ca ne multumim sa admiram imprejurimile si traficul pe rau. Se lasa inserarea si incep sa se aprinda luminitele zgarie-norilor. Da, Bangkokul este plin de blocuri gigant.
A doua zi dimineata, la ora 7 (inuman, zau), asteptam in fata hotelului, sa fim culesi de cei de la agentie. La 7.10 apare microbuzul. Suntem primii, deci prindem locuri bune, in fata. Ne invartim prin zona Khao San pana umplem toate scaunele, apoi plecam spre Erawan National Park, sa vedem cascadele. Aveam impresia ca este destul de aproape, dar am facut 3 ore pana acolo. Ghidul ne duce pana la poteca, ne arata pe unde sa o luam si ne zice ca ne asteapta inapoi in doua ore, sa mancam, apoi sa pornim mai departe, spre elefanti.
O luam incetisor in sus. Sunt 7 nivele la care poti ajunge. Cel de-al saptelea cica este la vreo 5 km. Ni-l stabilim ca target pe cel de-al 4-lea, ca am auzit ca este o stanca - tobogan acolo. Din pacate, e duminica. Adica e plin de thailandezi, veniti sa se racoreasca, cu tot cu bunica, pisica, colac si, evident, tone de mancare. Dupa ce treci de nivelul 2, parcul iti cere o garantie de 20 de bahti pt fiecare PET pe care il iei cu tine mai sus. Ii recuperezi la intoarcere, dupa ce le arati ca ai adus sticla inapoi. O idee foarte buna, zic eu.
Ajungem la 4, Vlad se baga in apa aia rece ca gheata si se duce sa se dea si el pe stanca - tobogan, Dragos face poze (ce surpriza), iar noi stam cu picioarele in apa, sa ne ciuguleasca pestisorii, ca e plin de ei. Timpul zboara, tragem o fuga si la nivelul 3, unde baietii nostri pozeaza ca niste sirenoi ce sunt si o pornim repejor spre restaurant.
Se porneste un vanticel cam ciudat, dar na, nu il bagam in seama. Mancam si ne suim in microbuz - noi si doi chinezi mergem la elefanti, doi italieni si un grec merg la Sanctuarul tigrilor.
Atipesc putin si ma trezeste un pocnet. Inca unul. Ce naiba este? Ma uit pe geam - vanticelul nostru s-a transformat in ditai vijelia. Bucatele de crengi zboara prin aer si lovesc masina. Putin mai sus, drumul este blocat de un copac cazut, dar langa el sunt deja vreo 10 thailandezi cu drujbe si macete, iar drumul este eliberat repede. Apoi incepe ploaia. De aia de vara, cu bulbuci. Deja inghetasem in masina. Frig rau. Zgribuliti, gandindu-ne la ce plimbare om trage noi pe potopul asta, ii parasutam pe italieni si pe grec si ajungem si noi la elefantii nostri.
Cobor din masina, pregatita de frig. Cand colo, aer cald si parfumat. Ii injur nitel pe soferii obsedati de aer conditionat si il urmam pe ghid. Ploaia s-a oprit - Vezi mami, avem noroc, miorlaie Mirulina, tropaind de nerabdare.
Facem o plimbare pe ditai pachidermul - nu pot sa zic ca ma omor de placere, te zgaltaie cam tare, dar copiii sunt in extaz, apoi mergem sa facem baie cu unul. Dragos sta pe mal. Mahutul ne cocoata pe spinarea domnitei elefant, apoi incepe sa ii dea comenzi sa ne stropeasca. Si ne stropeste, nene. Cand primesti cate un jet din ala de apa in fata, nu mai respiri cateva secunde. Miru se face mica in spatele lui Vlad. O intreb daca vrea jos si ma refuza hotarata - ii place aici. Ne distram asa ceva timp, dar gata - s-a terminat programul. Elefantica se lasa pe o parte si noi plonjam in apa. O tin strans pe Miru si incerc sa o scot cat pot de repede. Tuseste, pufneste si da din picioare, incercand sa inoate, desi e la juma' de metru deasupra apei. Cica a fost minunat, dar sa nu o mai bage nimeni in rau asa, ca a tras apa pe nas.
In drum spre Bangkok oprim pentru jumatate de ora si la podul de peste raul Kwai - pod construit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de catre prizonierii japonezilor care ocupau atunci provincia. Prea obositi sa mai aprecieze sau sa ii intereseze ceva, Dragos si Vlad mai servesc o inghetata de cocos, apoi plecam spre hotelul nostru.
Din pacate, vacanta noastra frumoasa s-a terminat. Am ajuns acasa si plangem dupa cele 38 de grade din Thailanda. Copiii au savurat fiecare moment la maxim si noi, aia batrani, speram sa le ramana in amintire pentru tot restul vietii, sa aiba si ei ce povesti nepotilor :)