Un Doi Trei Patru: Osaka

Dupa cele 1200 de caprioare din Nara (da, am cautat pe net, sa vedem cate sunt), am pornit spre Osaka. Osaka Station este o chestie imensa de-a dreptul. Mergi pana iti vine rau si tot nu iesi din ea. Pana la urma identificam ce linie de metrou trebuie sa luam si pornim. Coboram la statia Namba si vrem sa iesim la suprafata. Mda, nu are decat vreo 25 de iesiri.... evident ca nu am nimerit-o pe cea care trebuie si ne mai ia un sfert de ora sa nimerim unde ar fi trebuit sa ajungem de prima data.
In prima noapte ne-am cazat la capsule. Nu puteam sa ajungem in Japonia si sa nu incercam asa ceva. Aveti aici mai multe amanunte despre ce si cum. La B&S Eco Cube Shinsaibashi, unde aveam rezervare, cazarea era pe sexe - la primul etaj femeile, la celelalte 3 - barbatii. Te descalti la usa, nu ai voie sa pasesti incaltat inauntru. Ai un dulap cu cheie, special pentru depozitat incaltamintea. Reguli cu duiumul - indiferent daca stai mai multe nopti, la ora 10 dimineata faci check out si revii la ora 17, sa te check-in-uiasca. Daca un barbat se duce la etajul femeilor, este dat afara, fara sa i se returneze banii. Daca mananci in capsula, esti dat afara. Si tot asa.
Ne-am luat ramas bun si ne-am dat intalnire peste 15 minute, inapoi in hol. Eu am coborat la primul etaj. Accesul este pe baza de cartela (barbatii nu au asa ceva). Intru intr-un holisor mic - pe dreapta sunt baile, in fata - alta usa. O deschid si pe aia si parca sunt intr-un film SF - de o parte si de cealalta, pe 2 niveluri, capsulele. O caut pe a mea - e jos (yupii) si ma strecor, in 4 labe, in ea. Pe perna ma asteapta, impaturite frumos - un halat alb, impecabil si doua prosoape la fel de albe. Am televizor si radio. Dar nu prea am loc, pe lungime. Ma intreb cum o sa doarma Dragos. Imi abandonez culcusul si ma duc sa las rucsacelul in dulapiorul cu cheie aflat pe holul de la intrare. Il deschid si, ca peste tot in Japonia, gasesc periuta si pasta de dinti, betisoare de urechi si dischete demachiante. Cele 15 minute au expirat de vreo 7 minute, deci ma indrept spre lift. Trebuie sa trec iar cardul prin cititor, ca sa pot iesi de pe etaj. Securitate, nu gluma.
Dragos ma asteapta in hol, asa ca pornim spre Dotombori, unde ne-am dat intalnire cu Delia si Gabi. Am fost in aglomeratul Shibuya, in Shinjuku, dar nimic nu ne pregateste pentru Dotonbori. Nu ai loc sa arunci nici macar un ac. Un crab imens, tridimensional, isi agita clestii deasupra unui restaurant micut. Un dragon iese dintr-o cladire, iar coada i se vede pe partea cealalta. Restaurante, restaurantele, tarabe cu mancare de-o parte si de cealalta. Si oameni. V-am zis ca sunt multi? V-am zis, dar zau ca nu va puteti inchipui cati. Cam ca la protestul din 3 noiembrie din Bucuresti. Doar ca aici nu protesteaza. Au venit sa manance si sa faca cumparaturi, ca pentru asta e vestita zona.
Dupa ce am cascat ochii cat cepele vreo doua ore, iar Dragos a facut vreo 3000 de poze, ne intoarcem la hotel, ca dimineata vrem sa mergem sa vizitam castelul Osaka. Abandonam incaltamintea in dulapioare si ne dam intalnire la ora 8 dimineata, in hol.
Dupa ce fac un dus si ma spal pe dinti (cerule, sa vedeti cum arata o baie comuna), ma fac comoda in culcus si ma apuc de citit, ca avem wifi. Pe la 00.30 ma gandesc sa il verific pe Dragosescu si ii dau un mesaj. Cica nu doarme, ca sforaie si ragaie aia din capsulele alaturate. Ce sa ii fac? Ghinion. Doamnele de pe etaj nu sforaie, asa ca dorm neintoarsa pana pe la 6.30, cand incepe miscarea si la noi. Scot un ochi afara, ca nu inteleg ce naiba fac la ora asta. Ei bine, se cremuiesc si se machiaza. Ok, eu nu am nevoie de asa ceva, asa ca ma culc la loc. La 7.45, cand imi suna ceasul, le gasesc tot acolo. Obositor proces...
Cobor si il gasesc pe Dragos motaind pe un scaun. Are cearcane si pare prost dispus. Il intreb daca a dormit bine si mormaie ca da, pana la ora 4 cand l-a mancat in dos sa verifice rezultatul meciului Romania - Albania. I-a sarit somnul dupa ce a vazut scorul. Na, necazuri de microbist. Ma prefac ca imi pasa de infrangere, chiar compatimesc pentru 10 secunde Nationala, apoi il tarasc spre metrou. Avem drum lung de facut.
Castelul Osaka a fost construit in secolul 16, dar a avut multe de suferit de-a lungul timpului, inclusiv un bombardament serios in cel de-al doilea razboi mondial, asa ca ce vedem acum este o reconstructie terminata in 1997. Dar si asa, este impunator, iar zidurile construite din blocuri de piatra, imense, sunt, in mare parte, cele originale. Ne cocotam pana la ultimul nivel (Slava Domnlui pentru lifturi) si admiram privelistea. E tare frumos aici. Cica cea mai buna perioada de vizitat este cand infloresc ciresii, cand parcul se umple de vanzatori ambulanti.
Plecam de aici spre Umeda Sky Building - are 2 turnuri inalte de 173m, legate intre ele la ultimele doua niveluri de The Floating Garden Observatory. Nu puteam rata nici asta, nu? Asa ca platim 700 yeni de persoana si incepem urcusul. Mai intai cu liftul, apoi pe niste scari rulante, suspendate intre cele doua turnuri la etajul 39, apoi pe scari normale. Si iesim la etajul 40. Un mosulica se inclina respectuos si ne anunta sa avem grija la sepci, palarii si sa nu cumva sa deschidem umbrelele.
Privelistea iti taie rasuflarea, in ciuda cetii care a cuprins o parte din oras. Cred ca e fantastic sa vii aici seara, sa vezi luminile Osakai. Bun, am vazut ce era de vazut, dar unde sunt gradinile? Ca doar ii spune Gradinile Plutitoare. Nicio gradina. Denumirea e o pacaleala.
Ne indreptam spre statia Shin Osaka, facem o scurta escala la un magazin Muji, de unde doamnele isi achizitioneaza cate un tonner super hidratant pentru piele ( un alt "must", daca tot suntem aici), apoi ne indreptam iarasi spre Dotombori. Mancam o supa de porc si ne despartim - Delia si Gabi se intorc in Tokyo, iar noi ne indreptam spre hotelul in care urmeaza sa stam - un Love Hotel, dar, despre asta in alt post.