Pentru excursia in Valea Sacră am ales varianta tur organizat. 70 de soli de căciulă. Vizităm Pisac, Ollantaytambo și Chinchero.
La ora 8, cum am stabilit, suntem în fata hotelului. Adică acolo unde pute a urină de mori. Ne mutăm mai sus. Pe la 8.20 apare un nene. Ne ia pe jos, că e îngustă strada și nu are loc autocarul.
Spre deosebire de acum 13 ani, când toți turiștii erau străini, acum, marea majoritate este formata de peruani. Le-a crescut nivelul de trai și au început sa se plimbe și ei.
La fel si acum. Doar noi 5 și 2 columbience suntem străini. Juan Carlo e ghidul nostru.
Prima oprire - Pisac. Am coborât la 2800m, așa că suntem puțintel mai sprinteni.
Cică aici se face cel mai bun porumb din lume. Cumpărăm și noi niște "choclo con queso". Are niște boabe imense, iar brânza e tare bună.
Admirăm ruinele, ghidul ne arată găurile din peretele de vis-a-vis, unde erau mormintele incașilor care au trăit aici. Spaniolii le-au distrus pe toate, căutând aur, doar că aici nu trăia nobilimea bogată, ci doar oamenii simplii. Deci, în loc de aur, au fost îngropați cu ceramică. Țeapă, ce să faci...
Pisac este vestit pentru porumb și argint. Așa că turul trece și pe la un magazin cu bijuterii.
Următoarea oprire - prânzul. Mega lăudat de cei de la agenție, e o aglomerație de peruani și turiști străini.
Ne alegem ce vrem, luăm și niste Coca Cola. Din aia Con azucar.
E ceva ciudat aici. Acum 13 ani, era tare buna Cola lor. Acum, daca nu specifici ca vrei cu zahar, iti dau light. Aia cu zahar e si mult mai scumpa. Și nasoala rău. Am băut la apa zilele astea, de o să ruginesc.
După încă 40 de minute de gonit ca la raliu (șoferul nostru se crede Schumacher), ajungem la Ollantaytambo - unul din locurile mele preferate, chiar dacă are un milion de trepte. Încerc să îmi închipui cum arătau terasele pline cu orhidee. Ca un vis, probabil. Urcăm până la Templul Soarelui.
Pe versantul alăturat putem vedea "frigiderul" incașilor. O construcție impunătoare, unde își depozitau alimentele. Tot pe același versant, dacă privești cu atenție, poți vedea fața zeului Viracocha și a unui Inka. La solstițiul de vară, prima rază de soare trece fix prin ochii Inka-ului și atinge Templul Soarelui.
Ne-a părut rău că nu am întrebat cât ar fi costat să mergem tot cu Efraim și aici. Am fi putut sta mai mult.
În Ollantaytambo s-a spart grupul - cei care luau de aici trenul spre Machu Picchu au rămas, restul am pornit spre Chinchero.
Acum 13 ani, la Chinchero era un super-mega târg. Găseai țesături, bijuterii, jucării, tot ce îți poftea inima.
Acum, dezamăgire maximă. Pustiu. Ghidul ne spune că familiile s-au organizat în cooperative și că o să vizităm și noi una (ce surpriză!!). Iar în târgul vechi vin oamenii doar sâmbăta, pentru a face troc cu produse vegetale și animale.
La Chinchero era o așezare incașă și un templu. Spaniolii au venit, au dărâmat tot și au construit o biserică și un sat pentru ai lor, deasupra. Frumos, nu?
Juan Carlo ne duce la o cooperativă de țesături. Pentru a 3a oară, asistăm la procesul de producție și de vopsire al firelor de lână. Același discurs, cam aceleași glumițe. Doar prezentatoarea este mai tânără și mai drăguță. La un moment dat, ne arată un os și ne întreabă ce este. I se răspunde că os. Da, zice ea, e osul unui turist care nu a cumpărat nimic de la noi. Ca să nu ne rămână oasele pe aici, Miru se sacrifică și își mai cumpără o alpaca de jucărie. Încă nu a fost botezată.
Seara ajungem înapoi la hotelul cu urino-terapie. Vorbim să lasăm bagajele mari aici, pentru că de la Hidroelectrica la Aguas Calientes vom merge pe jos, în jur de 10km.
Efraim va veni să ne ia la 6, așa că ne băgăm la somn devreme.
Mâine, drumul spre Machu Picchu!
Utile:
Excursie Maras și Moray, cu microbuz privat - 300 soli pentru toți
Excursie Valea Sacră, cu grup - 70 soli de persoană
Transport Cusco - Hidroelectrica, cu microbuz privat - 650 soli pentru toți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu