China. Guilin 3-4

 După cum v-am zis, vremea nu este chiar cea mai prietenoasă din lume, dar avem puțin noroc. Deși au anunțat ploaie toată ziua, avem parte doar de câteva dușuri forțate, in rest, doar de amenințări.

Dimineață am luat un Didi către Reed Flute Cave - impresionantă peșteră! Cu un tavan super înalt pe alocuri, stalactite și stalagmite imense, lumini colorate pentru a pune în evidență formațiunile și mai puțină vorbărie decât în autocarul spre debarcader. Ghida vorbește și puțină engleză și își mai face timp sa ne explice una-alta. Ne-a plăcut, e clar de venit aici.

De la peșteră am luat alt Didi până în centru, să vedem Stânca Elefantului. Am văzut-o, am fotografiat-o, dar am zis pas plimbării cu barca, că tocmai începuse unul din dușurile de care vă spuneam mai devreme. Așa că, după ce am terminat photo sessionul, ne am dus la hotel, să ne odihnim puțin, că seara trebuie sa mergem sa vedem Pagodele Lunii și Soarelui, luminate.

După un somnic bine-meritat, am plecat spre centru. Am făcut o escală la o supărie, că ne era foame, apoi am luat o pe jos. Cele două pagode gemene sunt incredibil de frumoase și noaptea. Una e luminată in auriu - soarele, iar cealaltă, luna, cu lumina albă. Tot parcul din jurul lor este proiectat pentru a le scoate in evidență - lumini ascunse prin tufișuri și crengi, vaporașe pentru excursii și, că peste tot pe unde am fost până acum, plin de studiouri foto - fetele se îmbracă tradițional, apoi sunt fotografiate in ipostaze care de care mai studiate și mai "cute".

Sâmbătă se anunța vreme bună - adică fără ploaie, așa că, după micul dejun, am luat un Didi până la Ruyi Peak View, unde ne-am urcat într-o telegondolă.

Dragoș se dă mare că uite, nu m-a pus să urc pe picioarele mele. Apreciez marinimozitatea și omit să ii spun că, dacă încerca din astea, nu îl mai găsea nimeni prin prăpastiile alea...

In 10 minute urcăm o distanță impresionantă. Coborâm din telecabină și ne minunăm de peisaj. Poduri suspendate leagă stâncile, trasee pe lângă versanți, un fel de heliport e cocoțat fix in vârful celei mai înalte stânci, iar Dragoș mă anunță, prudent, că trebuie să urcăm până acolo.

Cum erau camere de supraveghere peste tot, am oftat adânc, am trecut la răboj, apoi am pornit.

Vremea ține cu noi. După un duș scurt, nu mai picură deloc și nu e nici ceață. Peisajul e fabulos, spectacular de a dreptul.

Îmi cam ard plămânii de la atâtea trepte, genunchii protestează și ei, dar terminăm tot traseul. Mai puțin podul de sticlă, care e închis din cauza vremii. Păcat...

De la Ruyi pornim spre Fuli Bridge. Construit in timpul dinastiei Ming, podul de piatră de peste râul Li are peste cinci sute de ani vechime.

Îl fotografiem din toate unghiurile și pozițiile. Chiar e frumos! Perfect arcuit, când se reflectă în apă, formează un cerc perfect.

Dragoș are mai multe slăbiciuni, dar copiii și babele amărâte sunt în top. Găsește și aici două și, după 10 minute de discuții - el în română, ele în chineză, plecăm cu un kilogram de kumkat și vreo 2 de mandarine, care au fost cântărite cu o balanță antediluviană și achitate prin codul QR de WeChat.

Cum ieri nu am reușit să ne plimbăm cu pluta, Dragoș vrea să închiriem una aici. Tanti de la bilete încearcă să ne explice ceva, înțelegem parțial, o bucată de text nu mai e tradusă, femeia abandonează, ne cere pașapoartele și plătim. Râul e Lin, trecem pe lângă o barcă care are doi cormorani legați - metoda tradițională de pescuit in zonă, vedem și câțiva pescărași albaștri, iar după vreo jumătate de oră, ne întoarcem la debarcader și plecăm spre Yangshuo.

Cumpărăm niște chestii prăjite din pui, de care am mai mâncat și Dragoș știe că nu sunt picante, apoi hoinărim pe străzile pline de lume, vânzători și lumini.

Plecăm târziu spre Guilin. A fost o zi plină, iar mâine pornim spre Zhangjiajie.