China. Shanghai

Două ore din Budapesta până in Istanbul, vreo 8 pierdute pe aeroport, apoi încă 10, înghesuiți în avionul care ne-a dus în Shanghai. Suntem în Chinaaaa!

Mergem la mașinăria care ne ia amprentele, completăm un formular, apoi trecem repede de vamă. Momentan, românii nu mai au nevoie de viza de intrare.

Oprim sa cumpărăm o cartele cu net. 30 de giga de net, 50 de euro. Dragos bombăne ca știe că era mai ieftin, dar asta este. In timp ce ne îndreptăm spre Maglev, sa îl luam spre oraș, încearcă să își activeze VPN-ul, ca să putem trimite mesaje pe WhatsApp, sa anunțăm că am ajuns cu bine. Softul ii arata că tot caută, și caută, și caută...

Ii zic să abandoneze, momentan, să ne concentrăm să ajungem la hotel. Maglev-ul este super liber. Prinde 300km la ora în vreo 2 minute de la plecare. In vreo 10 suntem deja în Shanghai, unde schimbam trenul pe metrou. Ne suim în metroul de pe linia 2 și mergem vreo 6 stații. Până aici, zici că ești in Japonia. Super civilizat, super curat, totul automatizat.

Ajungem la statia Nanjin West și încercăm să ne orientăm – o chinezoaică vine să ne ajute – vorbește engleza foarte bine, dar pare să nu înțeleagă chiar tot ce ii zicem. Până la urmă, nu reușește să ne ajute cu nimic, dar a fost simpatică, macar. In indicațiile de la hotel scrie să iei metroul de pe linia 2 și să o iei pe la ieșirea 8, de acolo 10 minute de mers până la hotel. Nu găsim ieșirea 8, urcăm la suprafață la nr.3. Ce mare brânză poate fi?

Eh, brânza nu a durat decât 1 oră, in loc de alea 10 minute. Știam că nimic din ciclul google nu funcționează, așa că Dragoș avea o aplicație de navigare instalată. Care nu merge! Ne învârtim vreo 10 minute in cerc, scot și eu waze-ul, care ne localizează bine și pare că știe unde vrem sa ajungem, dar nu are opțiunea de mers pe jos. Aleg motocicleta și pornim. Și mergem, și mergem, și se răzgândește, ne întoarce, ne sucește, mie îmi vine să plâng de oboseală și de nervi, Dragos încearcă să ne localizeze după numele străzi lor, dar nu avem o hartă – Doamne, ce buna ar fi fost una din aia clasică, de hârtie. Am devenit prea dependenți de tehnologie!

Pana la urmă, reușim să ne facem o idee pe unde suntem, întrebăm si un polițist si ajungem. Hotelul este o surpriza plăcută, la fel cum a fost, de altfel, si navigarea pe jos, la ora 21, pe străzile Shanghaiului, când nu m-am simțit în nesiguranță nici măcar o secundă. Pierdută, da? In pericol, nu. Deci hotelul este super curat, luminos și spațios. Leșinam pe pat și încercăm să activăm VPN-ul. Nu merge nicicum. Nu avem motor de căutare, nu avem google maps, nu avem whatsapp, Facebook, nu tu mail, nimic! Dar avem 30 de giga de trafic. Nu știu ce o sa facem cu ei, dar bine că avem instalat WeChat și dăm veste in țară că suntem bine.

Ieșim să mâncăm ceva, dar totul e închis. Ne luam două supe instant de la magazinul din colt, avem fierbător in camera, le mâncăm, apoi picăm lați. Cel puțin eu, că ăla mic se vaită că el nu a dormit deloc bine.

Zilele 2 și 3 le-am petrecut bătând orașul. După cum ziceam – foarte asemănător cu Japonia. Te poți orienta cu ușurință, ieșirile de metrou pot fi si la 600 m una de alta, deci e vital sa respectați ieșirea care trebuie. Avem instalat din țară Alipay – activezi opțiunea de transport și plătești direct cu telefonul – îl scanezi la intrarea si la ieșirea din metrou si își trage direct banii. Nu poti exista in China fără Alipay sau WeChat - când mănânci – te așezi la masa, scanezi codul qr aferent mesei, intri in aplicație, comanzi, plătești și chelnerul iți aduce mâncarea. In magazine, totul se plătește așa.

Daca puteți crede, cei 6 cerșetori pe care i-am vazut (da, i-am numărat), au cod qr imprimat pe un carton și le poti dona bani scanând una din aplicații.

Dar sa revenim la plimbări – luni am fost la Yu Gardens – sunt închise lunea, a trebuit să revenim – ne-am plimbat prin cartierul vechi din Shanghai, am vizitat stația de metrou YuYoan, ne-a picurat putin, ne-am dus la Lujiazui, să vedem The Oriental Pearl, am intrat in cel mai mare mall pe care l-am vazut vreodată, iar seara am mers pe The Bund și am făcut doua milioane de fotografii zgârie-norilor de peste apă. Toate astea condimentate cu cel mai fluffy cheesecake, căpșune în glazură, supe cu taietei, orez prăjit si un meniu BigMac pentru Dragos, ca ii era foame dupa atâtea supe.

Când am rezervat cazarea in Guilin, i-au oferit lui Dragos, pentru extra 2 dolari, un e-sim. Si l-am instalat in telefonul meu, că ai nevoie de net pentru toate. Si, sup8riza! Merg Whatsapp și Facebook! Fara VPN. Deci, ziua a3a a început minunat. A continuat cu Yu Gardens, am mai pierdut ceva timp prin cartier, apoi am luat un taxi sa ne duca la Taikang Market – o grămadă de străduțe pline de magazinele, baruri, tarabe cu mancare si tot ce îți mai dorește sufletul. Din păcate, la una din tarabe, pregătite pentru a ajunge la vreo gospodină care voia să facă o supă gustoasă, erau 2 țestoase exact ca Isabela a noastră - din alea cu carapacea moale. Ni s-a cam rupt sufletul...

Seara am revenit la Lujiazui – să mai fotografiem Perla din 200 de unghiuri. Ne-am plimbat pe podul suspendat, ne-am dus și la Shanghai Tower și am admirat cameliile care sunt peste tot.

Ce sa zicem? Minunat Shanghai ul. Super civilizat, curat (bine, mai e câte un chinez bătrân care horcăie și scuipă pe jos, dar rar), organizat totul, mâncarea bună... Dacă ar merge și google-ul, ar fi minunat.

Ne auzim din Guilin!