Un Doi Trei Patru

sâmbătă, 1 martie 2014

Cheltuieli totale

Acum fix un an porneam spre Singapore. Asa ca ne-am gandit ca ar fi cazul sa punem si detaliile financiare ale calatoriei de doua luni prin Asia. Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? :)
Am cheltuit, in total, amandoi, 3600$. Din astia ne-am platit cazarea, am inchiriat motociclete, am facut croaziere si, in principiu, ne-facut cam toate poftele, am venit si cu ceva cadouri. Bine, cazarea a fost la hoteluri medium spre low budget, dar, este clar ca se poate calatori decent si cu putini bani.
Biletele de avion au mai fost 840 euro de persoana (Bucuresti-Singapore cu retur Hanoi-Bucuresti).

vineri, 24 mai 2013

Ninh Binh. Tam Coc

Din Sapa ne-am intors iar in Hanoi. Am ajuns la 4 dimineata in gara, iar la 5 fara un sfert eram in fata hotelului. Pustiu Hanoiul la ora aia. Bezna, niciun bec aprins in afara de firmele hotelurilor. Si, surpriza, toate hotelurile de pe strada, inclusiv al nostru, aveau gratiile trase. Asa ca ne-am asezat frumos pe trepte si am asteptat.
E incredibil cat de diferit pare orasul. Trotuarele goale, chiar aveai loc pe ele sa treci, nu mai tipa nimeni, nu mai urla nimeni, nu mai scuipa nimeni. Liniste.
Apoi s-a facut ora 5.30. A rasarit soarele. Au inceput sa apara. Intai o femeie, carand pe umeri o cobilita. In fata avea legumele si carnea, iar in spate, pe un ochi de aragaz portabil, fierbea supa, in timp ce ea mergea saltat. E greu sa cari o chestie de aia. E grea si batul flexeaza. Trebuie sa mergi topaind, aproape. Nu vreau sa imi inchipui cum e sa cari si o supa clocotind.
Apoi a iesit mosul de la hotelul de alaturi si s-a apucat sa isi faca gimnastica de dimineata. Femeia de la restaurantul din fata a iesit in pijamale si a inceput sa isi curete legumele pentru supa pho. Fetele de la restaurantul din colt si-au facut aparitia in sir indian, cu ochii mijiti de somn.
Incet incet si-au scos motocicletele din case (da, le baga in casa peste noapte), au inceput sa misune, sa tipe, sa scuipe si orasul a revenit la normal. Pacat. Chiar imi placea Hanoiul de noapte.
Am avut o zi de plimbare prin oras si de lenevit. A doua zi am plecat spre Ninh Binh. Am luat o excursie organizata. Nu mai avem nervii necesari unei calatorii pe cont propriu prin tara asta.
La doua ore dupa ce am plecat din Hanoi, am ajuns in prima lor capitala . Nu a ramas mare lucru acolo, am vizitat doua pagode inchinate primului si celui de-al doilea rege al lor, Dragos s-a suit pe un bivol (era chiar mare bivolul, dar sub Dragos parea o biata vaca amarata) si cam atat.
Punctul de atractie maxima este Tam Coc - in vietnameza inseamna 3 pesteri - un orasel mic, incadrat de munti aruncati ici colo. I se mai spune si al doilea Ha Long, dar fara apa.
Ne-am suit in barca si vaslasul nostru a pornit. A tras la rame un pic cu mainile, apoi a trecut la picioare. Da, toata lumea vasleste cu picioarele. E o senzatie incredibila sa te uiti la femeile micute si fragile, asezate comod (cracite- zise Dragos) pe scaun, usor lasate pe spate, tinandu-si cu grija umbrela, sa le apere de soare, vorbind la telefon, in timp ce dau la vasle cu labele picioarelor.
Calatoria cu barca e foarte frumoasa. Aluneci printre lanuri de orez, printre pietre sculptate de apa, printre munti si muntisori. Si prin 3 pesteri. De fapt, 3 munti gauriti de apa.
La fiecare cotitura te pandesc barci cu fotografi. "Zambiti, va rog, 1$ poza la coborare." Daca ai cumpara toate pozele pe care ti le fac, ai falimenta urgent. Am stat si noi la pozat la o tanti draguta (evident, ca doar nu putea Dragos sa accepte sa il pozeze un nenea dragut, nu? bine, nu exista neni draguti in vietnam). Si da-i si pozeaza, si da-i si pozeaza. I-am zis ca nu vrem decat 2 poze, ajung. Da, da...2 poze. Ne asteapta ea la coborare.
Am trecut si de cea de-a treia pestera si am oprit sa cumparam de pe alta barca ceva rece. Cum a iesit din pestera, ne trage nenea rapid pe dreapta, ne baga in stufaris si incepe sa scoata dintr-o cutie tot felul de chestii, pe care incearca sa ni le vanda. Ii multumim frumos, dar nu avem ce face cu alea - erau niste fete de masa din plastic, unele din carpa, cusute, niste portofele cusute de masina. Insista disperat, ca e ieftin, sa luam. Pana nu i-am zis ca plecam a doua zi si ca nu mai avem bani, nu s-a calmat.
Am plutit inapoi, printre crescatoriile de rate. Au mii de rate. De la boboceii aurii pana la ratele grasane si albe. Unde au un petic de pamant cu putina apa langa, mai baga o crescatorie.
La 15 am ajuns inapoi in micul port. Tanti cu pozele ne astepta, avea vreo 5, am negociat 3 poze cu 2.5$, se putea si mai bine, dar era prea cald sa mai stai la tocmeala. Daca voiam, puteam sa ne plimbam si cu bicicleta. Cei din Hanoi au zis ca e 3$ sa o inchiriezi. Ghidul a zis 5. Dragut, nu? :D
Oricum, erau vreo 40 de grade afara, deci numai chef de pedalat nu aveam. L-am informat pe domnul Curelea ca nici prin gand nu imi trece, a fost perfect de acord, asa ca ne-am asezat la o inghetata.
In acest restaurant am mancat si masa de pranz, inclusa in excursie. Aveam cu noi un tip din Trinidad Tobago. Isi luase o bere - 40.000dongi, la pranz. Cand ne-am intors, si-a mai luat una, dar fara sa intrebe pretul, pt ca amaratul de el a presupus ca e acelasi. Da' de unde? Teapa vietnameza. Dupa amiaza creste pretul. A fost 60.000 dongi
Asta ca sa vedeti mentalitatea minunatului popor :)
Am ajuns inapoi in Hanoi pe la 18, aglomeratie maxima. Hanoiul are aprox 6.5 milioane de locuitori si 6 milioane de motociclete, va inchipuiti ce este la ora de varf? Nu prea le da mana sa-si cumpere masini, guvernul - partid le aplica intre 100% si 200% taxe, asa ca doar cei cu dare de mana isi permit asa ceva. Poporul se multumeste cu o motocicleta, intre 300 $ una din China si 1000 $ una din Japonia sau Thailanda.

Utile (1$ = 20.000d)
- excursie Tam Coc - 23$ ( cu Ana)
- palarie vietnameza - 2$
- supa pho - intre 2 si 5$, depinde ce fel de carne pun in ea
- coca cola - intre 8,000d si 25,000d, depinde de unde o iei
- bere Saigon - 15,000d

Intrarea in vechea capitala

pe bivol calatoreau doar regii, cica

unul din templele ramase in picioare

King Dragos

era mare bivolul ala, dar sub "maria sa" pare mititel

La vaslit cu picioarele

spre cele 3 pesteri

tam coc

cu umbrelute, sa se protejeze de soare

Tam Coc

lanuri de orez

vaslasul nostru

in prima pestera

nu putea face poze de mine

fotografa noastra :)

Tam Coc

la cules de scoici

a doua pestera

ce ne astepta la capatul tunelului :))

marfa proaspata

lanuri de orez

Musiu si Madam

ne intoarcem

noi doi

Tam Coc

intrarea in pestera

Tam Coc

iesirea

Tam Coc

vaslind alene

Tam Coc

vrea cineva o Bizza?

procesiunea templului

pentru doritori

miercuri, 8 mai 2013

Sapa

Am vrut sa mergem in Sapa pe cont propriu. Numai ca de pe 18 pe 21 aprilie este nu stiu ce sarbatoare in Vietnam si nu am mai gasit bilete de tren. "Dar daca luam un tur complet, gasiti bilete?" "-Sigur ca da."
Si sa nu iti vina sa ii strangi de gat??
Na, asta a fost. Ce sa facm. Am luat un tur, 3 nopti de cazare in Sapa si ceva excursii incluse.
Pana acum am mai mers cu trenul in Malaezia si in Thailanda. Dar nu se poate compara experienta. In primul rand, lenjeriile. Astia din Vietnam le schimba o data la 2 saptamani, cred. In cel mai fericit caz, de fapt. Apoi gandaceii de bucatarie. Se plimba in voie la primele 2 nivele. La al 3-lea, unde am dormit eu, nu erau. Ca erau maxim 12 grade din cauza aerului conditionat.
Iar mersul cu trenul este un altfel de aventura fata de autobuz. Sa nu mai vorbim de viteza, 300 km in 10 ore. Cum s-au suit, si-au scos mancarea. Apoi nu va puteti inchipui cat pot sa vorbeasca vietnamezii. Nu se opresc niciodata, nici cand mananca. SI nu as numi chiar vorbit urlatul ala. A fost o galagie infernala pana pe la 1 noaptea, cand au cazut.
Am ajuns in Lao Cai la 8 dimineata. Autobuzul hotelului ne astepta, sa ne duca in Sapa(1650m). Asta e singurul avantaj al tururilor. Te duc, te iau, nu te mai stresezi inutil cu detalii de astea, negocieri si jumuleli.
In prima zi am vizitat satul Cat Cat. Turistic, plin de magazinase cu maruntisuri si de vietnameze cu tocuri venite la promenada. In zona Sapa sunt in jur de 6 triburi H'mong. Dar fiecare are limba lui si costumul lui, diferit de al celorlalti, desi, uneori, distanta dintre sate nu este mai mare de 15km. Bine, satele lor sunt cam ca ale noastre in Apuseni, zice Dragos, adica rasfirate pe munti. Din Sapa se poate urca si pe cel mai inalt varf din Vietnam, Fansipan (3124m).
Triburile astea sunt asuprite de vietnamezi. Populatia bastinasa este desconsiderata, vazuta ca fiind inferioara marelui popor vietnamez. Tocmai din acest motiv, s-au refugiat in zona muntoasa si astfel au reusit sa-si pastreze autenticitatea. Cu multa munca au reusit sa supravietuiasca, practicand agricultura pe terase. O minunatie. Pacat ca nu am prins orezul pe ele. Sincer, sunt singurii care mi s-au parut draguti si simpatici din tara asta.
In Cat Cat toti incearca sa iti vanda diverse chestii facute de ei - de la pernite lucrate manual, bune de pus la breloc, pana la cuverturi.
Satenii isi tin bivolii aproape in casa, ca sunt parte din familie, pana hotarasc ca nu mai sunt buni si ii taie. Copii multi, plini de mucisori si murdari pe fata, incercand sa iti vand bratari chinezesti. Si o gramada de femei, unele cu bebelusi in spate, altele carand un cos, toate inghesuindu-se sa iti ofere diverse, din pacate oferta lor nu este foarte diversa. Lozinca lor este "Buy something FOR me". Nu, nu este o greseala. Asa spun toate. Si sa te fereasca Sfantul sa ai contact vizual cu vreuna, ca nu mai scapi. Se agata de tine, bombane in limba lor, bombane si in engleza, iti arata copilul, orice, numai sa iti vanda ceva. Nu dau detalii cate babe si cati copii l-au facut pe Dragosescu in ziua aia :D. Am avut un flash-back, cu el in Peru, inconjurat de copilasii care vindeau bratari. Astia il miros de la o posta.
Am avut parte si de un moment artistic - dansuri traditionale Cat Cat, un baiat care ne-a cantat la o chestie care semana vag cu un fluier.
Din grupul nostru facea parte si un francez (de culoare), mai smecheras. A aliniat el vreo 4 cucoane din trib, sa le faca poza. Numai ca nu stau doamnele gratis la pozat. S-au tinut dupa el jumatate de ora, incercand sa il convinga sa si cumpere ceva, daca tot le-a fotografiat. Isi trasese omul harem, nu alta. Au cedat una cate una si au plecat cu mana goala. Nu l-au convins.
Pleci din sat cu un gust amar si dulce in acelasi timp. Oamenii aia sunt atat de saraci, insa tot mai gasesc putere sa zambeasca si sa rada.
A doua zi dimineata ne-a preluat Mang. Are 22 de ani si este H'mong din satul Lao Chai. Ne-a dus 12km printre lanuri de orez pana la ea in sat. Ne-a povestit diverse traditii, a cascat ochii cat cepele cand Dragos s-a laudat ca fiu-sau de 7 ani este cat ea de inalt, i-a zis lui Dragos ca daca vrea pamant in Vietnam trebuie sa se insoare cu o H'mong.
Ne-a zis ca a mancat si ea carne de caine, dar ca nu mai mananca, pentru ca miroase prea urat si iti pute gura, ca ei isi inmormanteaza oamenii in sat, ca guvernul nu ii ajuta cu nimic, in afara faptului ca nu platesc pentru scoala si ca doar femeile din trib vorbesc engleza. barbatii stau si muncesc campul. Dragos ii banuie ca stau si beau si ca tot ele muncesc si la orez. Si ne-a mai spus ca nu au voie sa faca mai mult de 3 copii, ca asa e legea. Acum, nu stiu daca este o lege valabila pentru toti vietnamezii sau doar pentru ei.
Seara am umblat brambura prin oras, Dragos a mai targuit una alta de la H'mongi. Si am vazut si faze urate. Un camion plin cu vietnamezi imbracati in verde, cu banderola rosie, care le confiscau vasele si oalele celor care vindeau mancare pe strada. Au tras de caruciorul unei batrane pana i l-au rupt, i-au luat oalele cu porumb fiert si au plecat, mandri de barbatia lor.

Dragos - Populatia h'mong este haituita si terorizata in permanenta, vanzatorii ambulanti fugariti, sub pretexul ca nu au voie sa vanda pe trotuar. Prin comparatie, in Hanoi nu poti sa treci de restaurantele ambulante instalate pe trotuar in fiecare dimineata. In viitor se construieste un mare market tip mall in Sapa. Atunci cred ca o sa li se interzica sa vanda pe strada produsele lor. Cu toate astea vietnamezii vin in weekend in numar mare in Sapa. Si aproape orice hotel sau restaurant are in denumire cuvantul h'mong. Cu toate ca ele sunt detinute de vietnamezi. In concluzie daca ajungeti pe aici nu ratati Sapa, asta cat mai rezista triburile H'mong presiunii impuse de populatia majoritara.

Nu vreau sa generalizez, ca nu am intrat in contact direct cu vietnamezi obisnuiti, dar din astia pe care i-am intalnit, mai mult de 2-3 nu ii pot numi oameni. Sunt rai, cruzi si afurisiti, mai ales cu ai lor. Nu este de mirare ca si-au furat-o americanii.
In cea de-a 3-a zi Dragos s-a dus la o piata mare din orasul Ba Ha, unde vin oameni din toate triburile (mai ales Flower H'mong) sa isi vanda marfa, iar eu am stat la hotel, am dormit, am mancat si m-am uitat la Lord of the Rings :D

Calatoria de intoarcere spre Hanoi a fost mai lipsita de gandaci decat cealalta, dar temperatura din cuseta de sus a atins 9 grade, jur! Am avut gatul intepenit de la aerul conditionat.

Utile:
- excursie Sapa (tren, cazare 3 nopti si mancare inclusa+ceva excursii) - 120$
- tren Hanoi Sapa - daca gasiti bilete - in jur de 400.000d
- daca ajungeti vreodata in Sapa si aveti nevoie de un ghid, va lasam numarul lui Mang. Este serioasa si este o placere sa mergi cu ea - 01667142388