După un somn bun, fără țânțari, și un mic dejun delicios, ne-am urcat bagajele în mașină și am pornit spre Nuwara Eliya. Dar, înainte de a părăsi Kandy, am făcut un popas la Grădina Botanică.
Un festin al simțurilor! Mirosuri fine, culori amețitoare, alei umbrite de arbori seculari...
Ne-am plimbat, am pozat, am savurat și ne-am întors la Jagath. Parcase mașina 50 de metri mai încolo și voia să se ducă să ne-o aducă la nas. Nu știu ce clienți a mai avut el până acum....
Nuwara Eliya este o zonă vestită pentru plantațiile de ceai. Așa că Jagath ne duce la o fabrica de ceai, ca să înțelegem procesul de fabricație.
Ne preia Salma care, într-o engleză perfectă, ne explică toate cele. Ceaiul verde și cel negru provin din aceeași plantă, difera doar procesul de fabricație. Cele mai sănătoase ceaiuri sunt white și golden tea, că nu au tanin și conțin antioxidanți.
Am văzut mașinăria de uscat frunzele - încă o foloseau pe cea adusa din Belfast în 1936, pentru că funcționează cu lemne și calitatea ceaiului este mult mai bună.
Pentru sortatul pe culori utilizează una făcută în Japonia în 2003.
Într-un final, am ajuns în sala de degustat ceaiuri. Într-adevăr, diferă tare mult gustul.
Mirosim o grămadă de arome și cumpărăm și noi câteva sortimente. La naiba, trebuie să mă apuc de băut ceai și când sunt sănătoasă!
În programul zilei de azi sunt și niște cascade. Jagath ne oprește într-un view point, să ni le arate. Dragoș vrea să ajungă chiar la cascade, șoferul face infarct, că e periculos. Să ne uităm de la distanță. E rândul lui Dragoș să facă infarct. Adică să treacă el, așa, pe lângă ditai cascada, și să nu o vadă de aproape??
Caută repede pe google, găsește traseul și il informează, ferm, pe Jagath de plan. Bietul om transpiră, dar ne duce. Ne informează de 100 de ori să nu trecem balustrada, că două turiste au trecut peste să facă poze, au alunecat și le au scos cu frânghia. Degeaba îl asigur ca suntem maturi și vaccinați, el transpiră în continuare.
Coborâm panta abruptă, intrăm într-un hotel, coborâm cu liftul, trecem prin sala de mese și ajungem la potecă. Poze, selfie-uri, alea alea, Dragoș e încă supărat.
Ne întoarcem, Jagath ne numără și respiră ușurat că suntem toți și întregi.
Urcăm înapoi în furia albastră și pornim spre plantații.
Dragoș are fantezii cu plantațiile astea de când am luat biletele de avion. Cred că le-a visat în fiecare noapte. Cum pozează femeile care culeg ceaiul, cum plimba drona printre rânduri...bietul om avea lacrimi de fericire în ochi, văzând că ne apropiem.
Apare prima plantație. Pe vale, în terase. Dragoș chițăie entuziasmat, Jagath îi zice "Later, sir, later".
Noi îl încurajăm că sigur știe Jagath unde ne duce. Dragoș îi explică ce vrea el, Jagath aprobă.
Mai trecem de o vale ca în filme, nici aici nu ne oprește. Tot cu "later" e placa. Într-un final, ne bagă într-o parcare betonată, de unde se fac ture cu turiștii printre niște rânduri amărâte și neestetice.
Dragoș intră în depresie, Lore plânge după peisajele nepozate, așa că îl anunțăm pe Jagath că noi nu vrem asta și că îl rugăm să ne întoarcă puțin, sa oprim unde trebuie.
Bietul om e total nelămurit. Simte că turiștii lui nu sunt fericiți, dar nu înțelege de ce. Ne duce unde vrem, stresat.
Dragoș ridică puțin drona, facem niște poze și pornim spre cazare. Îi spunem șoferului că îl sunăm după ce ne hotărâm care este programul pentru a doua zi. Ne lasă cu sufletul îndoit, încă speriat că vom face cine știe ce prostie și ne zice să îl sunăm dacă vrem să mergem să mâncăm, sa ne ducă el. Il asigurăm că da.
Bineînțeles că, după ce ne cazăm, plecăm pe jos spre centru. Nu poți simți pulsul unui loc din mașină.
Mirosul de pește împuțit, provenind de la resturile aruncate în spatele pescăriei, oamenii care își vând marfa, copiii care se fugăresc, claxoanele tuk-tuk urilor - astea nu le percepi la fel dintr-un microbuz.
Mâncăm bine, apoi ne băgăm într-un magazin cu textile. Cumpărăm diverse, Lore intră în vorbă cu proprietarul și, în 5 minute, avem arvunite 2 tuk-tuk uri care să ne ducă dimineața într-o plantație unde putem face poze și unde chiar muncesc oamenii.
Încercăm să îl sunăm pe Jagath, dar nu are semnal. Ii lăsăm un mesaj, că îl așteptăm să ne preia a doua zi, la ora 11, și ne îndreptăm spre cazare. A fost o zi lungă și Dragoș trebuie să își pună la încărcat bateriile dronei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu