Ella este cam la 2 ore de Parcul Național Udawalawe. Ca să ajungem să facem safari de dimineață, a trebuit să plecam la 5.30 de la hotel. Partea bună e că, pentru o oră, a fost liber drumul. Partea rea, pe lângă faptul că a trebuit să ne trezim la 5, a fost că drumul a fost liber doar o oră. În rest, trafic.
Copiii pleacă la școală, aranjați la 3 ace, în uniforme albe, impecabile. Adulții mișună de ici-colo, pe jos, cu biciclete, motociclete sau tuk-tuk-uri.
Ne apropiem de Udawalawe. Pe dreapta, chiar lângă drum, un elefant tinerel își expune colții lucioși. Puțin mai încolo, o turmă de bivoli sălbatici se culcușesc în mâl. Parcul Național Udawalawe are peste 30,000 de hectare și a fost înființat pentru a funcționa ca sanctuar pentru animalele strămutate în urma construirii barajului de pe râul cu același nume. Pe marginea drumului este gard electric, pentru ca elefanții sau alte specii de talie mare să nu ajungă în trafic.
Ajungem la intrare, plătim taxa și ne suim într-o mașină înaltă, de teren. Începe marea hurducăială. La început, nu vedem nimic. Apoi apare primul păun. Dar păun, nene. Din ăla ca la carte, cu toate penele, culorile, de ziceai că este background de desktop.
Înainte de a ne urca în mașină, Dragoș a primit o monedă de 10 rupii, cu care trebuie să bată în cabina șoferului când vrem să oprească. Moneda intră în acțiune, păunul este pozat din toate unghiurile pe care ni le permite autovehiculul și pornim mai departe.
Fluturi mari se aleargă pe lângă noi.
- Sir, look! Hornbills!
Ne uităm în direcția indicată și, în vârful unui copac, vedem 3 păsări-rinocer. Chițăim entuziasmați, Dragoș scoate artileria grea, adică obiectivul de 70-300mm și ne punem pe pozat, iar.
După păsările-rinocer, vedem o grămadă de pescărași albaștri – exact ca cei de la noi – apoi prigorii, ceva răpitoare, o grămadă de păsări de apă... Aici e raiul celor pasionați de bird-watching, clar.
În timp ce ne ținem cât de bine se poate de bara de protecție, mașina frânează brusc. În stânga noastră e un elefant! Rupe alene niște tufișuri, se plesnește cu ele pe spate, apoi le mănâncă. Șoferul ne zice că este o femelă însărcinată. Cerule, cât de frumoasă e! Și cum stă ea așa, calmă...
O fotografiem și pe ea, gângurindu-i vorbe dulci, lăudând-o și dorindu-ne să o putem atinge. Într-un final, ne îndurăm să plecăm mai departe. Ajungem la râu. Tone de păsări, șacali și Dragoș pozează și un crocodil pe care îl vede doar cu obiectivul.
Un păun se dă iar în spectacol și nu îl putem refuza, că e prea aranjat.
Mai dăm de două mame elefant și de puii lor, care au răbdare cu noi și stau la fotografiat, în timp ce mănâncă, vedem o turmă de bivoli sălbatici care fac baie, căprioare, câteva manguste obraznice care o tund înainte de a fi surprinse pe cameră, niște languri cenușii și păsări fără număr.
E ora 10.30 și deja mori de cald. Animalele încep să se retragă și ele la umbră, abia mai vezi câte ceva, așa că ne îndreptăm spre ieșire. Vreo două jeep-uri abia acum intră – într-unul este un cuplu de chinezi, în celălalt ceva albi, dar din aia roz de albi de sunt! Peste vreo 3 ore or să fie roșii, la ce soare bate...
Jagath aude că ne e foame și vrea să ne ducă iar la ceva terasă de fițe, dar Dragoș îl deturnează către una locală, unde mâncăm incredibil de bine. Cu burțile pline, pornim spre Mirissa.
Moțăi cea mai mare parte a drumului, dar îmi revin când începe să se vadă Oceanul Indian. Eh, parcă altă treabă e cu apa în dreapta...
Jagath ne oprește la o agenție unde negociem să mergem să vedem balenele peste 2 zile, apoi ne duce la hotel. După ce ne trasează clar limitele între care avem voie să ne plimbăm fără a fi în pericol și fără a fi nevoiți să apelăm la păcătoșii ăia cu tuk-tuk-uri, pleacă la cazarea lui, nu înainte de a se mai uita o dată, îngrijorat la noi.
Scăpați de sub supravegherea strictă a șefului de microbuz, ne schimbăm în costume de baie și o tulim pe plajă. Nisip fin, apă caldă, valuri, ruși oriunde te-ai uita, un apus de soare ca în filme și gata – se face întuneric.
Mergem să mâncăm, pe jos, în partea în care nu avem voie. Mâncarea este delicioasă, dar oboseala zilei ne prinde din urmă, așa că ne retragem la camerele noastre.
Mâine mai este o zi...
Intrare parc+masina+ghid - 50$
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu