Ziua de azi a început la 4.30, când a sunat ceasul. După cum se știe, trezitul la ore din astea nu e chiar sportul meu preferat. Iar cocoțarea pe o stâncă, pe niște trepte de piatră inegale și abrupte, nici atât.
Jagath ne-a lăsat la baza Stâncii Pindurangala la ora 5, cu recomandarea să avem mare grijă pe partea de final, că nu mai sunt trepte și e cam alunecos. Motivant, nu?
Sunt foarte hotărâtă să reușesc să ajung sus, fără să îi pun gând rău făuritorului programului. E beznă, încă, și din junglă se aud tot felul de zgomote. Pocnim câțiva țânțari, împrospătăm stratul de repelent și pornim.
Primele trepte sunt înguste ca naiba, abia îți încăpe jumătate de talpă, când calci. Dar trecem repejor de ele și ajungem la cele inegale ca înălțime. Și nu e amuzant deloc...îmi amintește de urcușul către Machu Picchu.
Îmi repet că important este să ajung sus, dar când ne depășește și o tanti durdulie de vreo 60 de ani, e cam deprimant. Când mă întorc în țară, ar cam trebui să mă apuc de ceva sport...
Cu ceva pauze, plămâni forjați, crampe la picioare și înjurături finuțe printre dinți, terminăm treptele și ajungem la stâncile alunecoase unde, surpriză, se stătea la coadă!
O trecere îngustă rău, urmată de niște stânci abrupte și de un prag îngust, încetinesc mult ritmul sportivilor care erau atât de vioi mai devreme.
Na, v-ați grăbit degeaba, fraierilor!
Ne tragem sufletul. Rândul se mișcă încet, cerul începe să se lumineze, iar lumea să bombăne că ratăm răsăritul. Eu sunt relaxată, că, dacă îl ratăm, măcar nu a fost vina mea.
Într-un final, mă strecor, aproape pe burtă, printre cele 2 stânci și gata! Suntem pe Pindurangala! Parcă nici n-a fost așa de greu traseul...
Răsăritul nu îl vedem oricum, că e înnorat, dar cerul se limpezește la câteva minute după ce apare soarele și încep sesiunile foto.
Niște sri lankezi mici, veniți până aici cu micul dejun al clienților îl agață pe Dragoș când îl văd cu drona, să le filmeze și lor picnicul.
Într-un final, pornim spre bază. La pensiune ne așteaptă un mic dejun copios și, pe la 9, Jagath vine să ne preia pentru a porni spre Anuradhapura, una din vechile capitale ale Sri Lankăi.
Drumul nu este foarte lung, dar durează mult, că se merge destul de încet.
Partea bună este că, după plaja cu gunoaie din Negombo, tot ce vedem pe aici e curat lună - oameni, curți, drumuri, de calea ferată nu mai zic - rambleul este impecabil, fără un fir de iarbă pe el.
La intrarea în Anuradhapura ne așteaptă Ranga, ghidul nostru. Ne explică regulile de bază - nu faci poză cu spatele la Buddha, nu intri încălțat și nu intri cu ceva pe cap, apoi pornim.
Căldură mare. Scot spf-ul și îl ung și pe Dragoș, care e cam ars după "scurta" plimbare prin Negombo.⁸
Ranga ne duce spre primul templu, ne arată unde să ne lăsăm încălțările și ne întreabă dacă avem șosete.
După ce ieri mi-am lăsat cel puțin un strat de piele pe pietrele de la Dambulla, eu mi-am pus o pereche în rucsac. Dragoș și Elena sunt în adidași, deci au, doar biata Lore e la tălpile goale.
E ceva umbră în curtea templului, ghidul ne explica despre budism în Sri Lanka, despre cele peste 11000 de lacuri artificiale făcute de sri lankezi, despre regi, preoți, copacul lui Buddha, care este în curtea de aici și are peste 2400 de ani - Ficus religiosa - și despre multe altele. Mă pierde puțin când văd 2 veverițe care se ascund printre niște crengi, dar revin repede, că se uită la mine ca profa de biologie din generală.
Intrăm în templu, vedem copacul, mai admirăm niște statui, facem o tonă de poze, apoi ne recuperăm încălțămintea și pornim spre următorul templu, o stupa, de data asta.
Soarele bate din ce în ce mai tare. Mai bem niște apă și căutăm fiecare petic de umbră.
Ajungem, în sfârșit, la al 2lea obiectiv. Lăsăm sandalele/adidașii, punem șosetele (cine are) și o luăm la pas. Lore prinde o viteză de invidiat, ghidul o urmează îndeaproape, iar eu nu înțeleg de unde atâta grabă, până simt, prin ciorapi, dogoarea trotuarului. Arde, nene!
Grăbim și noi pasul, Lore tropăie mărunțel, încercând să atingă cât mai puțin asfaltul.
Ranga îi arată să caute petice de umbră, unde nu arde așa de tare.
Ajungem lângă stupa, admirăm rapid ce e de admirat și fugim repejor spre ieșire, unde Jagath ne așteaptă să ne ducă spre următorul obiectiv - piatra lunii.
Stăm o grămadă și aici, că Ranga cred că încearcă să ne convertească la buddhism și are chef de filosofat.
Mai apoi oprim si la Guardstone, la o stupa netencuită și la cea mai înaltă stupa - la vremea ei, era a 3a ca înălțime din lume, după piramidele din Egipt - 130 metri.
Ne luăm rămas bun de la Ranga și pornim spre casă.
E ziua lui Dragoș, așa că îi zicem lui Jagath că vrem să cumpărăm niște bere. În Sri Lanka, alcoolul se cumpără doar din anumite locuri.
Facem târguielile, ajungem la hotel, Dragoș îi dă o bere lui Jagath și îi face cinste și proprietarului.
Mâncăm, lihniți, ce ne-au pregătit gazdele. Fetele lor umblă prin gradină, culegând diverse. Ne întrebăm la ce or folosi toate cele, când se apropie toți. Fetele îi oferă lui Dragoș cel mai frumos buchet de flori, făcut de ele din "buruienile" din curte și îi cântă Happy Birthday.
La mulți ani fericiți, pisi!❤️
Intrare Pindurangala Rock - 1000 rupii
Intrare Anuradhapura - 30$
Ghid Anuradhapura - 5000 rupii
Buchet de flori - priceless
De fiecare dată când citesc mi te imaginez povestind fazele și râd de mă prăpădesc. Mulțumim pentru minunatele povești!
RăspundețiȘtergere