Plantațiile de ceai și trenul spre Ella. Sri Lanka

 Ziua debutează furtunos la ora 6, când Jagath ne sună disperat. Nu a avut semnal. Vine să ne ia? Dragoș îi spune că il așteptăm la 11. Urmează o pauză lungă. 11? Da, 11. Ne zice să avem grijă, apoi închide. Probabil a plecat spre vreun templu, să se roage pentru noi...

Noi ne mai culcăm o oră, că abia la 8 vin tuk-tuk-ciștii.

Micul dejun este, ca de obicei, delicios. Turtițe calde, linte, oua prăjite și fructe pe săturate.

Ne înființăm la tuk tuk-tuk uri. Al meu și al lui Dragoș are o boxă mare în spate. Pfff...abia aștept...

Zumzăim printre mașini, tuk-tuk și copii care se duc spre școală. O luăm în sus. Bietul tuk-tuk se cam opintește cu slăbănogii de noi la deal, dar face față. 

Oamenii ne opresc undeva, în mijlocul unei plantații, dar încă nu e nimeni la cules, așa că o luăm spre Cascada Lover's Leap. Urcăm vreo 15 minute cu trișchetele, apoi, tot cam atât, pe jos. Cascada e minunat de frumoasă, aerul miroase a flori de frangipan, păsările cântă și noi savurăm momentul.

Într-un final, ajungem și pe plantație, unde muncesc femeile. Dragoș își îndeplinește fantezia, drona bâzâie peste rândurile de ceai, speriind păsăretul și (sperăm noi) cobrele.

Plecăm spre pensiune. Șoferul nostru pune Backstreet Boys și Shaggy la boxa din spate. Cântăm cât ne țin plămânii și noxele de la mașinile din față. 

Ajungem repede, louăm bagajele și ne așezăm să îl așteptăm pe Jagath. Ne preia, fericit că suntem în viață. Se cam albește la față când aude cum ne-am dus de nebuni cu tuk-tuk ul.

- Tuk-tuk, sir? Very dangerous. Not good, sir.

Nici mamele noastre nu sunt așa stresate...

Acum trebuie să luăm trenul spre Ella. Jagath o ia pe șosea și ne așteptă în gara de acolo. Ăsta e planul, cel puțin. Dar aventura abia acum începe...

Ajungem în gară. Dragoș se duce și cere bilete la clasa 1, pentru 12.35. Nu avem, sir. Luăm la a 2a și primim niște bilete roz, de carton, cum erau și la noi, pe vremuri.

Intrăm pe peron. Trenul este deja în gară, iar oamenii se înghesuie pe la uși. Deja simt că nu am aer. Mă uit oripilată la Dragoș. Eu nu merg 3 ore așa, nici să mă bați, când avem un microbuz perfect curat, funcțional și liber.

Nu e asta trenul, sir! ne asigură Jagath, care a apărut în spatele nostru. Celălalt este mai mare.

Luăm un loc. Este ora 11.40 și trenul de pe peron trebuia să fi plecat acum o oră și ceva. Oamenii încă se chinuie să urce.

Îl asigur pe domnul Dragoș, printre dinți, că eu nu fac din astea. El mă asigură că o să fie pe relaxare. Nu prea îmi inspiră încredere, musiu.

4 nemțoaice se bagă în seamă. Cică sunt de la 8 aici. Primul tren a fost anulat, în următoarele 2 nu s-au putut sui. Încurajator, nu? 

Într-un final, se aude un șuierat și trenul pornește. Peronul e aproape gol. Hai, că n-o fi așa negru dracul! În jumătate de oră trebuie să vină și al nostru.

Jagath ne anunță că o să aibă jumătate de oră întârziere.

 Maybe. Maybe more, sir...

Dragoș dispare discret din zonă. Cred că i s-a făcut frică de mine. Era și cazul!

Încet, încet, peronul se umple iar. Cei care chiar au ambiție să urce își ocupă locul strategic. Elena spune că ea chiar vrea să meargă. Lore și cu mine declarăm că, dacă e omor, noi mergem cu microbuzul, Dragoș e de acord cu noi. Nu știu dacă de teama represaliilor sau chiar nu are chef să fie călcat în picioare.

Într-un final, după o oră de întârziere, se târăște și trenul nostru în gară. Facem slalom printre cei cu trollere și rucsaci cât China și ne postăm lângă o ușă. Coadă mare la coborâre, dar vagonul arată foarte bine. Hai, că nu e rău. Geamurile sunt deschise, așa ca Dragoș o bagă pe Elena pe geam, în vagon. Un american urlă ceva cu rezervat, dar nu îl băgăm în seamă. Lui Dragoș îi vine ideea să mă urc și eu la fel, dar îi trece repede când îmi vede privirea. Auzim română lângă noi. Un grup de moldoveni din Republica. Ne zic și ei că la vagonul ăsta e cu rezervare și ne arată biletele. Au cumpărat prin agenție și au și locuri.

Deci nu avem cum să urcăm aici. Îi spunem Elenei să rămână acolo măcar până la stația următoare și încercăm la vagonul din spate. Nicio șansă. Oamenii se calcă în picioare, trollerele zboară peste capete, se aud înjurături în cel puțin 5 limbi.

O luăm încet spre ieșire, abandonând ideea că putem urca.

Un tip ne face semn să urcăm în vagonul restaurant și apoi să ne băgăm la clasa a3a. Eu nu prea vreau, dar un ghiont discret (nu am dovezi cine a fost autorul) mă propulsează înăuntru. 

Mă bag la clasa a 3a. Atârn între rânduri. Localnicii se uită cu mirare la noi și un miros tare de curry mă izbește cu putere.

Nu o să rezist 3 ore. E prea cald. Și nu văd nimic pe geam. Mă întorc spre ușă, pornită să fac revoluție, dar un alt ghiont (Dragoș, că l-am văzut) mă aruncă pe culoarul vagonului restaurant.

Câteva papornițe sunt aliniate lângă geam, pe dreapta. Pe stânga, barul. In rest, liber. Ne așezăm aici. Comandăm repede niște cola rece, să ne punem bine cu personalul. Unul din neni ne zice să avem grijă la una din papornițe, că acolo e marfa de vânzare, dar ne lasă în pace, mai apoi.

Trenul pleacă, Jagath ne sună. Îi confirmăm că suntem în tren și că poate pleca spre Ella.

Cumpărăm și niște alune calde, sărate, și niște biscuiți. Peisajul e de basm. Plantații de ceai, dealuri, văi, flori, junglă, tot ce vrei. Iar noi avem locuri de prima mână, la geam.

In vagon intră un grup de vorbitori de rusă, care se așează în spatele nostru. Vânzătorii se reped imediat la ei și îi gonesc. Aici vindem noi, sir. Nu e voie, sir.

Ha! Se eliberează iar vagonul. Luăm și niște ceai Masalla și șeful vagonului ne face rost și de 2 locuri pe scaune. Dragoș nu abandonează geamul, că vrea să facă poze și filme.

Mai o apă rece, mai o alună, o cola de la frigider și suntem prieteni cu personalul.

Apare o englezoaica. Vrea apă. 200 rupii, îi cer ăștia. Fata se burzuluiește la ei că a fost 180 mai devreme.

- Da, madam. Dar era caldă. Asta e rece.

Nu contează, ea vrea caldă, atunci.

Ca să înțelegeți, 20 rupii înseamnă vreo 30 de bani...

Cele 3 ore trec repede. Ajungem în gară suntem preluați de Jagath și ne ducem la cazare. A fost o zi a naibii de lungă. Și am mers și cu trenul....

Tuk-tuk tur privat ceainărie - 3200 rupii

Bilet tren Nuwara - Ella - 300 rupii

Cazare Red Rose Ella - 12$ cu mic dejun inclus