Cu o seară înainte, Dragoș l-a anunțat pe Jagath că vrem să mergem la cascada Dunhinda. De frică să nu plecăm iar ca nebunii, omul a aprobat entuziasmat.
La ora 6 eram în mașină, la 7 la intrare. Nici măcar casa de bilete nu era deschisă. Pe stânga și pe dreapta, zeci de tarabe, închise și ele. Cu alte cuvinte, liniște și pace. Doar niște maimuțe ne-au hărțuit puțin.
Traseul nu este dificil, iar cascada e splendidă. Până și Jagath, care ne-a însoțit până acolo, este entuziasmat.
Entuziasmul îi scade puțin când Dragoș coboară pe o potecă alunecoasă, mai aproape de căderea de apă. Scoate telefonul și îl filmează, probabil să aibă dovadă ca turistul nebun este de vină, dacă își rupe gâtul.
Ne întoarcem la cazare, să mâncăm și să facem planul pentru restul zilei - avem pe listă Podul cu 9 arcade și Little's Adam Peak.
Cum e încă devreme, Jagath ne lasă în oraș și ne dă întâlnire la ora 13.00. Găsim o cafenea (Sri Lanka stă super prost la capitolul asta), savurăm câte un espresso și mai bântuim prin magazine.
La 13 pornim pe poteca spre pod. Miroase a junglă și umezeala îți lipește tricoul de spate.
Ajungem la pod. Construcția este impresionantă. Calea ferată de pe el este plină de oameni care se fotografiază în toate pozițiile.
Ochim un view point pe partea cealaltă și ne îndreptăm încet spre el. Cam abrupt urcușul, dar panorama merită toate zgârieturile.
Ne comandăm câte un suc rece, ceva fructe și ne punem pe așteptat trenul. Întârzie. Ce surpriză!
Doar că se face ora 15 și trenul nu mai vine. Lore și cu mine rămânem pe poziții, să îl așteptăm, iar ceilalți pornesc spre vârful cel mic al lui Adam.
Trenul iese din tunel, cu un șuierat scurt. Nici nu apucăm să filmăm, facem câteva fotografii apoi, când trenul pleacă, coborâm și noi.
Trântim câteva poze cu tunelul și ne ducem înapoi spre oraș. Nu apucăm să intrăm în prea multe magazine, că suntem preluate spre o altă cascadă. De data asta, la drum. Și plin de maimuțe. Dar plin, nu glumă.
Pozăm, evident, apoi ne luăm câte un porumb fiert și ne ducem spre microbuz. Jagath ne face semn să fim atenți la maimuțe. Nemernicele erau pregătite de atac. Ca să nu ajung și fără porumb, și zgâriată, le arunc o bucătă de cocean. Jumătate pleacă pe fentă, dar tot mai sunt vreo 3 cu ochii pe porumbul meu. Mai arunc o bucățică, îndes restul boabelor în gură, apoi le arăt mâinile goale. Am scăpat, de data asta...
Mâine safari apoi la oceaaaaan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu