După ce a luat biletele de avion, Dragoș mi-a arătat poza unei stânci imense și m-a anunțat, fericit, că trebuie să urcăm acolo. Entuziasmul meu nu a avut limite, vă dați seama.
Cu vreo 2 zile înainte de plecare, mi-a zis că, pe post de antrenament pentru Sigiriya, o să mergem și pe stânca Pindurangala.Pindurangala a fost cea de ieri, când am ajuns cu jumătate de plămân sus, deci ziua de azi, când trebuia să ajungem la Lion Rock îmi dădea fiori.
Jagath ne-a luat pe la 7.45 și ne-a lăsat la casa de bilete, apoi ne-a explicat unde îl gasim la ieșire.
Și am pornit. În timp ce parcurgeam grădinile de la bază, mă uitam la stâncoiul care se înălța, amenințător, în fața noastră.
Genunchii mei, faultați deja după excursia de ieri și proptindu-se pe niște copane cu febră musculară, amenințau cu greva.
M-am uitat urât la Dragoș care, precaut, păstra ceva distanță între noi, și parcă m-am simțit mai bine.
Urcușul începe cu niște trepte în piatră. Decent, să zicem. La început, că, mai apoi, genunchiul drept începe să scârțâie. Trag pe stânga și îmi pun genunchiera luată, preventiv, din țară. Parcă e mai bine.
Mai o pauză, mai urcăm, ajungem pe platforma pe care este vestita intrare cu labele de leu. De aici, scări de metal. Înghit în sec și pornesc. Se merge destul de lent, mai ales pe porțiunile cu 2 sensuri de mers. Am și mână curentă, să mă țin, viața e frumoasă.
Până sus, începe să protesteze și genunchiul stâng, dar am rămas fără genunchiere. Să se descurce! Eu am ajuns pe Sigiriya și chiar a fost mai ușor decât ieri.
Nu vă plictisesc cu detalii despre cetate, se găsesc repede pentru cine e interesat - rezumatul este ceva de genul bastard regal își omoară tatăl, preia tronul, fiul legitim fuge în India, bastardul construiește Sigiriya de teamă să nu îl hăcuie fratele fugit. Rezultatul - o cetate incredibilă, construită pe o stâncă de pe vârful căreia se văd niște peisaje de îți taie răsuflarea.
Ne plimbăm printre ruine. O chinezoaică își plimbă cei doi copii, legați între ei cu un fel de cătușe. O blondă tânără și planturoasă îi dă indicații ghidului cum să o pozeze. Poți sta ore întregi aici, fără să te plictisești. Dar trebuie să mai ajungem și prin alte locuri, așa că batem fiecare colțișor, facem mii de poze, admirăm priveliștea, apoi pornim spre Mirror Wall și fecioarele pictate.
Mergem cu mulțimea, adică încet. Jos, pe platformă, se văd cozi infernale la urcare. Noi trecem pe lângă zidul-oglindă. Se pare că pe vremea regelui Kassapa era atât de lustruit încât părea o oglindă. Acum este acoperit de inscripții.
Urcăm niște trepte în spirală, pentru a ajunge la vestitele fecioare. Din loc în loc, semne că fotografiatul este interzis și că vei fi amendat dacă o faci. Îl avertizez pe Dragoș, care nu e deloc fericit, apoi intru. Fecioarele sunt pictate pe un fel de surplombă și par a avea silicoane. Facem turul, aliniați și cuminți. Unul din soldații de aici îi scriu o amendă unui chinez care a îndrăznit să fotografieze topless-urile, în timp ce celălalt îi pozează telefonul cu fotografia, ca dovadă.
Lore profită de ocazie și trage, rapid, două cadre. Se pare că o să avem și poze originale.
Coborâm încet, spre ieșire. Jagath ne așteaptă în parcare și ne duce la singura cafenea unde am găsit cafea bună în Sri Lanka.
Ne tragem sufletul puțintel, apoi pornim spre cea mai mare statuie a lui Buddha în picioare, cioplită într-o singură piatră.
Sunt vreo 50 de kilometri până acolo, dar durează ceva până ajungem. Plătim intrarea, ne descălțăm regulamentar și mergem la Buddha.
Aici, șoc și groază! Au trântit un acoperiș monstruos deasupra întregului altar. Dragoș mai are puțin și plânge, dar rezistă eroic și pornește în căutarea unghiului perfect.
Se pare că l-a găsit, că nu se mai dă dus. După o oră, îl târâm cu forța spre mașină și plecăm spre casă.
A fost o zi tare lungă...
Utile:
Bilet Sigiriya - 36$
Intrare Avukana - 2000 rupii
Experiența - priceless
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu