Un Doi Trei Patru

vineri, 12 aprilie 2013

Luang Prabang

Din Vang Vieng pana in Luang Prabang sunt fix 200 km. Cand ne-am luat biletul de autobuz, ne-au zis ca facem 6-7 ore. Am facut 6 ore si jumatate. Ca sa intelegeti – se merge o ora, se sta o ora degeaba, prin parcarea unui restaurant, sperand ca turistii plictisiti vor cumpara ceva, apoi iar o ora, iar o ora pauza si tot asa. Ce pot sa spun – transportul in Laos este o aventura in sine. Nu te plictisesti niciodata J

Am ajuns in Luang Prabang pe la 16, ne-am cazat (cazarea scumpa fata de restul tarii si cam nasoala), apoi ne-am dus la masa, ca eram rupta de foame si, in caz ca nu ma cunoasteti foarte bine, devin agresiva cand sunt infometata :D

Ne-am plimbat apoi prin Piata de noapte, unde Dragos a facut ceva afaceri si a obtinut ceva reduceri, pentru ca eram primii clienti si ne dadeau pret bun, ca sa fie lucky lucky. Si dupa ce luau banii, dadeau cu ei peste marfa, sa le aduca noroc J

A doua zi voiam sa bifam musai elefantii. Ne-am trezit dis de dimineata (nu e stilul meu, dar, cum astia se trezesc la 6 si fac o galagie monstru, ce sa fac...)

Ne-a luat un sofer de tuk tuk direct din curte – unde mergem si ce facem. Am inceput negocierile pentru cascada Tad Sae si satul elefantilor, cand au aparut 2 englezoaice. Ele voiau sa mearga la cascada Kuang Si. Voiam si noi, asa ca am lasat elefantii pentru mai tarziu si am mers toti 4 la cascada (evident, dupa o alta negociere la sange, facuta de seful cel mare).

Am facut cam o ora pana la cascada. V-am spus ca este Anul Nou laotian, nu? Ei bine, asta inseamna Festivalul Apei. Adica fiecare pusti din Luang Prabang o sa incerce sa iti toarne o galeata de apa in cap. Stau pe marginea drumului, cu galetile de apa pregatite si arunca in masini. Daca esti intr-o masina normala, scapi ieftin. Ridici geamul si gata. Dar cand esti in tuk tuk...sa vezi distractie. Noroc ca e cald afara si te usuci repede. Totul este sa iti protejezi aparatul foto.

Dupa cateva dusuri de astea, care cica aduc noroc pentru noul an, am ajuns la Kuang Si. Este ca un parc, frumos amenajat. Iar un raulet formeaza o serie de cascade spectaculoase, in mai multe trepte. Iar in terasele de jos poti sa faci si baie sau sa stai sa te ciugule de picioare, gratis, pestisorii pentru care cambodgienii cereau o caruta de bani. Exista acolo si un adapost pentru niste ursi salvati de la braconieri. Chinezii le folosesc diverse organe (mai ales bila) pentru leacuri de-ale lor, asa ca au fost braconati in draci.

Am ajuns inapoi in oras pe la 14. Am zis sa rezolvam si elefantii totusi, pentru ca pe 13 trebuie sa intram in Vietnam si nu prea avem timp de pierdut. Mosul nostru a zis ca avem timp, asa ca am pornit iar la drum.

Am ajuns acolo, am lasat o caruta de bani la bilete, apoi ne-au trimis sa vedem cascada, cica. Pai ce cascada? Era un fir de apa amarat. Cascada este doar in sezonul ploios. Am facut cale intoarsa si ne-am pus la coada pentru plimbare. Am asteptat ceva pana ne-a venit randul. Am cumparat cate un manunchi de banane, pentru „animalute”, apoi ne-am suit in turnuletul din care te cocoti direct pe elefant.

Au inceput sa apara agale, leganandu-se. Am crezut ca or sa ne suie pe amandoi pe un elefant, dar pe caucazieni ii baga cate unul, probabil ne considera prea grei, habar nu am.

Eu am nimerit o doamna, Nuam pe numele ei. Dragos s-a cocotat pe Mun, un dracusor de elefant, smecher pana la luna si inapoi. I-au mirosit lui bananutele, asa ca facea un pas, apoi se oprea si isi cerea banana. Apoi inca un pas, alta banana, pana i le-a terminat pe toate. L-a controlat bine cu trompa si, cand a vazut ca nu mai are, a pornit la cersit de pe la altii.

Sa te plimbi pe un elefant este ca si cum ai merge cu barca pe mare. Si cand ii vine cheful sa mai rontaie ceva de pe jos sau de pe sus, marea devine brusc agitata. Dar este o experienta care nu trebuie ratata, daca aveti ocazia. Sunt niste animale atat de inteligente si de frumoase! Si smechere, dupa cum va spuneam J

A doua zi dimineata, inainte sa plecam spre Phonsavanh, Dragos s-a dus sa pozeze calugarii care ies la cerseala zilnic. Se insira frumos si o pornesc pe strazi, sa primeasca mancare de la oameni.

Din pacate, nu am apucat sa stam mai mult in Luang Prabang. Orasul este patrimoniu UNESCO. Este fosta capitala a Laosului, un loc plin de temple vechi, palate regale si cladiri coloniale. Ar fi meritat sa ii alocam macar vreo 4 zile, dar asta este, din pacate.

Utile:

- camera dubla, cu baie proprie si apa calda (cand avea destula presiune sa urce la etaj) –

90,000kip (1$ - 8,000kip)

- intrare la Tad Sae + 30 min plimbare pe elefant – 135,000kip

- tuk tuk pana la Tad Sae – 120,000 kip

- tuk tuk pana la Kuang Si – 160,000 kip, dar am fost 4, deci pt noi doar 80.000kip

Si pentru ca maine o sa fim pe drum, vrem sa ii uram de pe acum frumoasei domnisoare Ruxi – Buxi, cu ocazia implinirii venerabilei varste de 2 ani, La multi ani!!! Fericire, sanatate, noroc si tot binele din lume. Si ii rugam pe mami si tati sa o pupe de 100 de ori din partea noastra.

Si il pupam si pe domnul Mickey, care a implinit azi 4 lunite frumoase. La multi ani si tie, pui mic.

la Kuang Si

cascadute

aici se face baie

cascada Kuang Si

Kuang Si

cu un ursulet

cascade

e plin de fluturi pe acolo

si aici se sare cu liana in apa

fiecare are stilul lui de a sari

da...alte cascade

ultima cascada, promit

o floricica

si un fluturas

sun bears

sunt la fel de lenesi ca si laotienii

avertisment la restaurant :))

Mekongul

la piata

vrea cineva porc?

niste bucati de organe, plutind in sange

ofrande pentru Budha

strada cu mancare din Piata de noapte

Mun cel iubitor de banane

si micuta mea

dupa cum se vede, mie mi s-a dat un elefant mai mare :D

calugarii , porniti dupa mancare

chiar si cei mai mici

cred ca astea sunt alge

femeile ofera mancare, ei se roaga

oua. clocite, dupa cum se vede

vanzatoare de lamai

se fierbe sticky rice-ul

miercuri, 10 aprilie 2013

Vang Vieng

Pana acum cateva luni, Vang Vieng a fost un fel de Mecca a petrecaretilor din lumea intreaga. Bautura ieftina si ‚,happy’’ de tot felul. Adica principala ocupatie era sa inchiriezi un colac mare, de fapt, o fosta camera de roata de tractor, pe care sa o utilizezi pe post de pluta, te duci 4km pe raul Namsong si iti dai drumul pe apa in jos. Iar pe mal, zeci de baruri pline de toate soiurile de alcool existent. Fericire suprema, ce sa zic. Daaar, aveai 2 optiuni – daca era sezon ploios, sa te ineci in rau, din cauza excesului de bautura combinata cu droguri. Iar daca era sezonul uscat, sa iti rupi gatul intr-un pietroi, cand sareai de pe zip line (niste cabluri intinse peste apa, pe care se dadeau ca intr-un fel de tiroliana, dar una care se oprea brusc si te arunca in rau). Si cum numai anul trecut au murit 13 straini, guvernul a oprit toata treaba. Peste noapte au disparut toate barurile (mai putin vreo 3, care nu mai servesc decat racoritoare, bere si cocktailuri slab alcoolizate), iar zip line-urile au fost distruse.

Asa ca acum Vang Vieng este un orasel minunat. Linistit, placut, numai bun pentru relaxare. Petreceri putine si doar pana la 12 noapte, droguri mai deloc. Ici colo un „ gaz de ras”. Nu ma intrebati ce contine ca nu stiu. Numarul turistilor a scazut dramatic. Poti vedea o groaza de bungalow-uri in diverse stadii de constructie, abandonate, cei de la agentiile de turism sunt disperati, iar preturile sunt super mega decente. Am dat 6$ pe o camera dubla f draguta, un shake de fructe este putin peste 50centi, cand peste tot este 1$ si 20 centi. Boierie curata.

Am ajuns dupa amiaza, dupa un drum de numai 3 ore si jumatate. Ne-am cautat cazare, ne-am instalat, apoi am plecat la plimbare.

La o agentie am gasit o excursie – ne duceau pana la o pestera in care urma sa facem tubing – adica sa intram pe rau, in pestera, pe camera – apoi sa coboram 10km, pana in Vang Vieng, cu un caiac. Nenea de la agentie ne intreaba disperat de ce nu mai vin turisti in Vang Vieng, de parca noi am fi detinut secretul. Ii spun ca probabil din cauza ca s-au inchis barurile. Da trist din cap. Colac peste pupaza, dupa ce au executat barurile de pe rau, ii obliga sa le inchida la miezul noptii si pe cele din oras.

Deci, a doua zi dimineata ne-am prezentat, echipati adecvat. Am mers ceva timp cu camioneta, pana la pestera. A fost super dragut inauntru. Este o sfoara groasa pe tot parcursul pesterii, de care te ajuti ca sa inaintezi cu gonflabilul ala. Iar cand te uiti in spate, vezi un sir de luminite (fiecare are cate o lanterna frontala). Pacat ca nu am putut face poze, dar ne-am udat pana la piele, nu aveam cum sa tinem aparatul.

Ne-au dat sa mancam la gura pesterii, ca sa zic asa, unde era plin de gaini si de pui. Sa vedeti cu ce ochi se uitau americanii si francezii la ele... Zici ca erau cine stie ce chestii exotice.

La intoarcerea spre microbuz am trecut pe la templul Elefantului. Si cum peste 2 zile este Anul Nou Laotian, toata lumea a tras betisoare, ca sa vada cum o sa fie anul ce vine. Dragos s-a abtinut, dar eu am tras si a fost cel mai norocos din toate J Era in extaz ghidul nostru. Cica o sa fac o gramada de bani, si inca ii fac din suflet (nu stiu cum vine asta, dar na, el din Laos, eu din Romania, vorbim in engleza). Si cica, daca vreau, pot sa imi iau un sot nou. Dar sa ma opresc la doi, ca al treilea o sa fie nasol :D

Si am ajuns la caiace. In caz ca nu stiti, eu nu ma omor cu apa. Adica imi place sa ma balacesc (in cada, mormaie Dragos din fundal), dar sa fiu sigura ca ajung cu picioarele la fund. Cu un caiac nu am mai fost in viata mea, nu mi se pare a fi o chestie foarte sigura. Dragos se dadea cocos, dar nici el nu imi inspira prea mare incredere. M-am dotat cu vesta de salvare, ghidul m-a asigurat ca raul este mic, ca e sezon uscat, am zis un Tatal nostru si am pornit la vale. Ne caraim un pic pe tema in ce directie trebuie sa vaslesc ca sa o iau la stanga si in ce directie pentru dreapta, facem cateva teste si ne lamurim.

Peste vreo 10 minute, prima portiune mai nasoala. Un prag mai inaltut, asa, intre 2 pietroaie. Incep sa chitai, panicata, sa il fac cu ou si cu otet pe Dragos ca m-a bagat aici, inchid ochii si trecem. Cuplul englez-thailandez din spate (care cica mai facusera caiac) nu au avut norocul nostru. Rasuflu usurata, dar ma dor toate cele de la atata incordare.

Apoi, ta na na...un prag mai mare. Eu vaslesc in stanga, panicata, Dragos in dreapta, si ne trezim atarnati intre doi bolovani. Usor usor iesim de acolo si coboram frumos. Ajungem la apa lina, cand simt cum fuge caiacul de sub mine. Ma folosesc de muschiuletii in posesia carora ma aflu (multumesc, Andra) si printr-o minune, reusesc sa aterizez in apa, dar direct in picioare. Dragos a baut cateva guri, ca s-a trezit sub caiac. Dar cum din vina lui am cazut, a meritat-o, zic eu.

Cert este ca au mai fost vreo 2 praguri, am scapat cu viata din ele, apoi am oprit la un bar, umbra a ceea ce a fost candva pe rau. Am luat cateva guri din cel mai scump si mai prost shake de ananas din viata mea, Dragos a baut o bere (i-am zis ca nu are voie, ca e sofer de caiac) si am plecat mai departe. Mai aveam 5km pana in oras.

Inca am febra musculara de la cat de incordata am fost. Peisajul din jur foarte frumos, nimic de zis. Raul decent, prin unele locuri chiar prea decent, ca am dat cu fundul (caiacului, evident) de pietre de destule ori, dar am reusit sa nu ne mai rasturnam. Una peste alta, o experienta placuta, dar unica in viata. Pe mine nu ma mai prinde nimeni intr-un caiac. Ever!

A doua zi am inchiriat o motocicleta (brusc, dupa experienta caiac, motocicletele sunt chiar simpatice) si ne-am dus sa vedem Laguna albastra – da, au si astia una – si pestera Tham Phu Khan. Ne-am cocotat pana la pestera, am transpirat minim 2l de apa, ne-am invartit pe acolo, apoi ne-am dus sa ne racorim in apa. Laguna albastra e draguta, dar nu sufera comparatie cu cea din Thakek.

Are un copac mare langa, din care sare aproape toata lumea in apa. A sarit si Dragos. Eu am facut o baie scurta, ca era prea adanca apa pentru gustul meu.

Acum suntem in Luang Prabang, fosta capitala a Laosului, dar, despre asta, maine sau poimaine.

Va pupam

Utile:

- microbuz Vientiane – Vang Vieng – 35,000 kip (1$ - 8,000kip)

- cazare – camera dubla, baie, apa calda si vedere la rau – 50,000 kip

- shake de fructe – 5,000kip

- excursie – 100,000kip

- inchiriere moto – jumatate de zi – 40,000 kip

- coca cola – 5,000kip

- fried rice cu pui – 15,000 kip

Dragos - Si acum pozele. Cu durere in suflet, va anunt ca obiectivul meu principal a crapat. Asa ca toate pozele sunt facute cu un obiectiv fix de 50mm si unele cu sapuniera Cristinei.