4000 Islands, Laos

Am plecat de la hotelul din Phnom Penh la 6 dimineata. Au venit sa ne ia cu un microbuz, ca sa ne duca la autocar. E inclus in pretul biletului si fac asa peste tot. Am plecat la timp. Naiva de mine a crezut ca e semn bun J. Am mers snur vreo 2 ore, apoi au inceput opririle. Unele explicabile – mai preluau oameni de la diverse microbuze, altele doar asa, de amorul artei. Ar fi trebuit sa faca 9 ore pana la cele 4000 de insule din Laos. Am facut 12 ore. La 18 am ajuns la granita. Soferul ne-a cerut pasapoartele, taxa de viza 35$ si inca 5$, taxa de stampila, cica. Am completat cererea de acordare a vizei, apoi i-am dat toate cele. A lipsit cam 45 de minute, apoi a venit cu pasapoartele cu viza, stampilate. Ne-am suit in autobuzul care a luat-o prin spatele vamii si am trecut in Laos. Nici macar nu ne-au vazut la fata, ce sa mai zic de controlat bagajele. Puteam sa trecem si cu mama lu’ marijuana si cu tatal lu’ heroina prin vama.

Oricum, am ajuns in portul celor 4000 de insule pe intuneric. Bezna. Plin de tantari. Si de laotieni care incercau sa te convinga sa schimbi bani la ei, ca pe insula nu au curs valutar. Apoi, pe aceeasi bezna, ne-au incolonat sa ne duca la barca.

Nici nu vedeai pe unde calcai. Soferul isi folosea Iphone-ul 5 pe post de lanterna (da, se vaita ca sunt saraci, dar bani de mobile se gasesc mereu. Sau poate era un fake, cine stie). Apoi ne-a lasat in intuneric si s-a dus sa caute barcagiul. Nu am auzit atatea glume cu crocodili in viata mea. Cand situatia este de plans, ce poti sa faci – razi. Asa ca ne-am dat cu presupusul, cum ne inghesuie pe toti 30 in barcuta cea mai mica, cum nu au hranit crocodilii de mult si cine ramane ultimul este aruncat in rau si tot asa. Nici nu ne-au mai intrebat pe ce insula vrem. Ne-au dus gramada pe Don Det – cea mai turistica dintre ele (si cea mai scumpa, evident).

Ne-am luat rucsacii in spinare si am pornit sa cautam cazare. Primele 3 la care am intrebat erau deja pline, dar am reusit sa gasim niste bungalow-uri la 6$ pe noapte. O camera de 2x2m, facuta din rigips de ala mega subtire, cu o baie nasoala si usi pe cale sa pice. Dar asa sunt toate. M-am mirat ca nu era niciun geko. De obicei nu ai loc de ei. Patul are un baldachin de protectie impotriva tantarilor (roz bonbon :D ). In baie, o gramada de rahati de ceva. Nu stiam ce animal ii produsese, ne-am dat cu presupusul – or fi de sobolan, or fi de geko, dar aia nu sunt asa de mari. Pana la urma, am renuntat la ipoteze, ne-am facut comozi, am facut un dus, apoi ne-am dus la masa cu elvetianca si americanul cu care ne-am imprietenit pe drum. Sean (americanul) savura un shake plin de gheata. Abia asteptam sa ajung la restaurant, sa imi iau si eu unul. Elvetianca il intreaba daca se simte aroma de banana, el zice ca nu, mai degraba de capsuni. Na...discutii inocente despre un shake.

Alegem restaurantul, ne asezam la masa, in stil japonez, asezati pe jos, ca masa are 20cm inaltime, luam meniurile si asteptam. Si asteptam. Si asteptam. Dupa jumatate de ora, Maritza isi aduce aminte ca i=a spus cineva ca pe astia din Laos ii cam doare la banana si ca trebuie sa te duci peste bucatar sa comanzi. Reusim sa o agatam totusi pe chelnerita si dam comanda.

Intre timp vorbim diverse, pe unde am mers, pe unde mai mergem, care ce a mai auzit de una, de alta. Baietii isi luasera bere. La un moment dat, vad ca incepem sa il pierdem pe Sean. Avea pupilele mega dilatate, privea in gol si zambea prosteste. Maritza rade si ii zice ca incepe efectul shake-ului. Atunci imi pica fisa. Nu era shake, era Happy Shake. Adica shake de fructe cu marijuana (si probabil si altceva pe langa). In meniul restaurantului exista pagina speciala cu Happy Stuff. Poti sa comanzi happy pizza, happy kway teow, happy curry, happy shake etc. Toate au droguri in ele.

Ciudat lucru, intr-o tara condusa de comunisti. Cand ne-a venit mancarea (dupa inca o ora), restaurantul era plin deja. 50% din clienti erau high, 40% erau beti morti, iar minoritatea ramasa holba ochii cat cepele la ceilalti. Americanului i se impleticea limba in gura rau, abia nimerea sticla de bere. Muzica bubuia in boze, unii intrasera in bucatarie si incepusera sa isi gateasca singuri. Ciudat. Si nu foarte placuta senzatia. La masa din spatele lui Dragos, chiar in fata mea, o fatuca de vreo 18-19 ani tremura si privea ingrozita la ceva ce numai ea vedea. Cred ca luase ceva mai „hard” decat un amarat de happy shake. Iar localnicii – localnicii savureaza decaderea turistilor. Si profita, ca sa ii jecmaneasca si mai mult decat de obicei.

Nu pot spune ca imi place prea mult insula asta. Pe la 12 noaptea o pornim inapoi. Stabilim cu cei 2 sa ne vedem a doua zi, la 9, sa luam o barca impreuna. Intram in camera, ma duc la baie, cand il aud pe Dragos razand. Dar nu era rasul lui. Ma gandesc ca o fi nimerit o happy beer, din greseala, dar il gasesc cu ochii holbati pe perete. Aveam un musafir. Un paianjenel. Mic micut – cam 10cm diametru, cu niste picioare groase si paroase, cu niste clesti extrem de vizibili. Am inghetat. Una e sa ii vezi pe NG sau Discovery si alta e sa ai unul vecin de pat. Nu e prea placut. Ma duc sa o caut pe cucoana de ne-a inchiriat, sa vina sa si-l ia. Evident, nu era niciunde de gasit. Dragos isi scoate aparatul, sa il imortalizeze, eu vreau sa pun ceva langa el, sa aveti reper de marime, dar Curelea ma bruftuluieste, ca cica astia sar, ce, am innebunit?? Asa ca i-am aratat monstrului respectul cuvenit si m-am dat 3m mai in spate. M-am dus in curte, am luat un par si i l-am inmanat capului familiei, care incerca sa ma convinga sa il hacuiesc eu. L-am refuzat delicat (adica am urlat ca ii zic eu lu’ mama mea si lu’ mama lui unde m-a adus), asa ca nu a avut de ales si a pus mana pe bat. Nu a apucat sa il atinga, ca namila a sters-o in sus, prin crapatura dintre tavan si perete. Am mai stat de veghe jumatate de ora, am turnat o sticla de repelent de tantari pe perete (nu cred ca il durea undeva de repelentul ala, dar na, trebuia sa facem ceva), apoi ne-am inchis bine bagajele si ne-am baricadat in pat, cu plasa roz. Am dormit iepureste. M-am trezit din ora in ora, sa verific daca nu ne ataca. Nici semn de el. Din cand in cand se mai auzea cate un zgomot, ca un carait de pasare, poate. Pe la 3, Dragos ajunge la concluzia ca paianjenul face asa. Dimineata a negat ca a zis asta J. Oricum, am ajuns la concluzia ca in camera nu aveam geko pentru ca i-a halit pe toti barosanul.

La ora 9 dimineata deja nu mai poti respira. Caldura mare. Am luat o excursie cu motocicleta si cu barca. Am fost sa vedem niste cascade si delfinii de apa dulce. Se pare ca mai sunt doar 100 in toata lumea.

Oricum, se pare ca nu e prea comun pe aici sa se mearga cu motocicleta. am stat, fiecare, in spatele unui localnic. Iesea lumea sa se uite la noi ca la urs.

Maine plecam spre Pakse. V-am pupat de pe insule.

amicul nostru. capetele alea de cuie au cam 5mm

palatul nostru

terasa

cocosi de lupta

Mekong river

asteptand turistii

mergem sa vedem delfinii

Mekong

delfini de apa dulce

Mekong

Mekong

alti delfini irrawadi

de partea cealalta este Cambodgia

au mai venit si altii

ssst, sa nu speriati delfinii

a stat frumos la poza, nu/

cascadele Mekongului

cascadele Mekomgului

cu Marytza

periculosi :))