Un Doi Trei Patru: Phnom Penh - Inchisoarea S21 si Campurile mortii - un post care tare as fi vrut sa nu existe !

Phnom Penh - Inchisoarea S21 si Campurile mortii - un post care tare as fi vrut sa nu existe !

Dupa un drum destul de obositor cu ’’vip bus-ul’’ care era, in realitate, un amarat de autocar, pufaind ca un balaur la fiecare 30 sec si jegos, asa, bonus, am ajuns in capitala Cabodgiei.

Cristina a bagat somn 80% din drum (setata pe modulul de economisire a energiei) cum spune ea, iar eu am cascat ochii pe geam. Sate si sate, campuri de orez culese, palmieri de toate felurile si marimile, orez intins la uscat, saracie si multa mizerie. Mult prea multa. Pet-urile si dozele de aluminiu le strang cei mai saraci, dar tot raman o gramada de pungi si ambalaje, care creaza o imagine dezolanta.

Din viteza autocarului (nu mai mare de 60 km/h) am vazut o secventa care avea sa ma rascoleasca inca o data, daca mai era cazul, dupa cate am vazut si auzit in Cambodgia.

Un om mergea pe marginea drumului, de o mana tinea un copil, nu mai mare de 10 ani, iar in cealalta un bat de care avea agatata o perfuzie pentru copil L. Dupa nici 500 de m am vazut un spital de campanie, cred ca de acolo veneau.

Sa revenim la Phnom Penh - intrarea in oras este groaznica, cartiere de locuinte pe piloni si o mizerie de nedescris, canalizari atarnate care deverseaza direct in santul din fata casei sau in micul ochi de apa, ramas dupa sezonul ploios.

Am ajuns in centru, destul de curatel, cu o faleza noua, pe malul raului Tonle, apoi se continua pe malul fluviului Mekong. Ne-am cazat la primul hotel scos in cale de catre un sofer de tuk tuk. Camera ok, avem chiar si AC, pt prima data, doar mega gandacii (cred ca aveau 7-8 cm) din lobby m-au cam speriat, noroc ca noi stam la etajul 4.

A doua zi, am hotarat sa merg sa vad inchisoarea S-21 si campurile mortii, locul unde khmerii rosii au torturat si ucis peste10.000 de oameni. Doar 7 supravietuitori. Cristina a spus pas de la inceput, e muult prea greu sa vezi asa ceva. Si eu am ezitat, dar totusi ceva din mine dorea sa mearga, asa poti sa intelegi mai bine aceasta popor mult incercat.

Ca sa ma misc mai repede, am inchiriat un baiat cu tot cu motocicleta, campurile mortii fiind la 15 km de oras.

Prima oprire Office S21, o fosta scoala transformata de kmerii rosii in inchisoare si loc de tortura. De cum intri, parul se ridica pe tine, cu toate ca la inceput sunt doar niste camere si un pat de fier. Meticulosi in nemernicia lor, au pozat toate victimele inainte de a le ucide. Fetele speriate din poze te ingrozesc. Au ucis tot, tineri, femei si copii. Intre 1975-1979, aproape 4 ani cat au stat la putere, oamenii lui Pol Pot au ucis intre 1,7 si 3 milioane de oameni.

Au urmat Campurile mortii, locul unde oasele oamenilor si hainele lor inca mai ies din pamant dupa fiecare ploaie. Terifiant. Cel mai groaznic mi s-a parut un copac de care erau izbiti cu capul bebelusii si copiii mici. Nu am facut prea multe poze, e greu. Totusi, cateva am reusit.