Un Doi Trei Patru: Cambodgia din spatele aparatului foto

Am luat un microbuz din Bangkok pana la Aranya, la granita. 250B, adica vreo 8 $ si un piculet. In masina s-a lipit de noi un neamt, Max, care ne-a intrebat daca nu vrem sa impartim un taxi de la granita pana in Siem Riep, Cambodgia. Am fost de acord, ca citisem ca asa e cel mai bine. Drumul a durat cam 5 ore, pana am ajuns la vama. Aici, thailandezii au incercat sa ne convinga ca e mai bine sa luam de la ei un taxi, ca au ei pe cineva in Cambodgia si ca e mai bine si mai ieftin. I-am refuzat politicosi si noi si Max si inca un cuplu de nemti, motiv pentru care au pus botic si ne-au trimis mai departe. Am iesit din Thailanda si am trecut in partea dintre vami. Aici, zeci de mititei, care de care mai dornic sa te ajute el sa obtii viza, ieftin, cu doar 1000Bahti (in realitate este 600B si cica oricum ai toate sansele sa fie o viza falsa). Ii ocolim si pe astia si ne ducem la biroul de vize. Pregatim pozele, completam hartia, pregatim si 20$, taxa oficiala.

- Pai mai trebuie 100B, ne zice un micut durduliu si tare mandru de uniforma lui.

- Pentru ce? il intreaba Dragos.

- Taxa de ceai.

Domnul Curelea se face ca nu pricepe si ii da hartiile si cei 20$. Eu ii pun si suta de bahti. Peste doua minute:

- Misteeeer, taxa de ceaaaaai!!

Asa ca pune si Dragosescu banutii si in 5 minute avem vize. Ce sa spun. Ieftin, frate. La thailandezi am dat 50 si ceva de dolari. Aici doar 6. Si am scapat si repede. Boierie curata.

Cu vizele in pasaport, ne punem la coada. Una mare rau. O incapera luuunga, cu 4 ghisee. Oamenii stau civilizati la rand. Doar ca pe fereastra, din cand in cand, mai vedem cate un grup, condus de un cambodgian, bagat in fata. De ce? Pai oamenii au suplimentat taxa de ceai cu inca 100B, deci li se pune imediat stampila de intrare. Iar vamesul care face asta ia banii si ii arunca in sertarul unui birou aflat in incaperea noastra. Fara nicio greata. Ochii lui Max tind sa iasa din orbite. Iesisera ei putin cand i-au cerut astia bani de ceai, dar acum ma ingrijorau de-a dreptul.

Deci trecem, ajungem in Cambodgia. Doar ca vama e la vreo 10 km de oras. Dar nu e nimic, oamenii sunt foarte bine organizati, au un autobuz care te duce gratis in Poy Pet, orasul cel mai apropiat. Insa te duce in autogara unor companii care au cotizat la greu pentru chestia asta. Cica sunt 3 la numar, au bagat o gramada de bani in buzunarul unor guvernanti. Si fac cu randul – luni functioneaza doar una, marti alta, miercuri ultima si tot asa. Impart profitul frateste.

In autogara, incep sa ne explice sa schimbam repede, cati bani avem de gand sa cheltuim in Cambodgia, ca la ei nu sunt Exchange-uri. Unii i-au crezut. Cursul de schimb prost rau. Plus ca, aici, poti plati peste tot in dolari.

Incep sa curga ofertele – cu taxiul este 48$ pentru 4 persoane. Doar ca fiecare persoana are cate un rucsac cat mine de mare, deci nu ne prea surade ideea de a merge 3-4 ore asa. Cu autocarul este 8$. Dar, cum eram 9 straini in autogara, ne fac o oferta – 10$ de persoana si ne duc cu un microbuz.

Bun. Ne instalam comod, soferul opreste sa se uite gaborii cine este in microbuz, ne intreaba din ce tari suntem, apoi mai urca un cambodgian mititel (astia sunt mici rau, pe cuvant), care se recomanda ca fiind ghidul nostru pana in Siem Riep.

Max incepe sa se minuneze de faza cu banii, ghidul incearca sa ii explice ca salariile sunt foarte mici si ca na, omul trebuie sa traiasca. Si, incet incet, se leaga conversatiile. Langa noi sta o frantuzoaica, cuplata cu un suedez, cu care locuieste in Danemarca. Si s-au cunoscut in Canada J. Domnul Song (ghidul mititel) ne intreaba multe – daca suntem casatoriti, de cati ani, cati copii avem (o sa aflam ca e un subiect preferat de cambodgieni). Se bucura ca avem si un baiat si o fata. Si cum a fost nunta? Am avut multi invitati? Ooo...asa de multi? Pai de ce? Ii explicam noi cum e la romani, cu toti prietenii, rudele etc. Cica asa e si la ei. Dar noi dam bani sau cadouri la nunta? Bani, zic. Ahaaa...asa e si la ei. Uneori si 15$, daca fac nunta in un loc mai bun.

Apoi frantuzoaica ii intreaba ceva de Khmerii Rosii si soferul incepe sa ne povesteasca. Am citit cate ceva despre nenorocirea asta, dar cand auzi toata treaba spusa de cineva care a trecut prin iad...ti se ridica parul pe spate. Ne-a povestit cum i-au pus pe toti orasenii sa isi ia haine pentru 3 zile si sa se duca la tara, ca sa nu bombardeze americanii orasele mari. Si sa lase tot acasa – bani, bijuterii etc. Si cum nu i-au mai lasat sa se intoarca. Cum i-au ucis pe toti care au incercat. Cum le-au omorat aproape toti intelectualii. Si cat de corupti sunt cei de la putere, de acum. Cum importa tot din Thailanda, cum au cesionat templele de la Angkor coreenilor si japonezilor. Ce sa mai zic. Fara cuvinte.

Dar destul cu tristetea. Pana la urma, ne-am prins ca Song nu era ghid. Cotizase ceva la sofer sa il lase sa vina cu el, ca sa se lipeasca de niste turisti pe care sa ii plimbe cu tuk tuk-ul pe la temple. Si carora sa incerce sa le vanda cazare la un hotel de unde lua el comision. Noi aveam deja rezervare, platita in avans, dar, cum doar cu noi si cu frantuzoaica a vorbit tot drumul, cica ne duce el la hotel, gratis, cu tuk tuk-ul lui.

Gratis insemna ca trebuia sa il luam a doua zi sa ne duca el la temple. Noi voiam sa mergem cu bicicleta, dar lui Dragos, inima de carpa, i se facuse deja mila de micut si a zis ok, hai sa il luam pe asta. Pana la urma am negociat chiar pentru 2 zile, ca sunt niste temple destul de indepartate de oras, si voiam sa le vedem si pe alea.

Dar despre temple, alta data. Acum vorbim doar de Cambodgia. Si de Song, ghidul nostru aici.

Song are 27 de ani si nu e insurat. A ochit o fata, Vanette, dar ea nu prea il baga in seama, ca are tuk tuk vechi, nu nou si nu prea are bani. Iar parintii ei au magazin in piata de noapte, deci e bogata. Iar el nu are bani sa ii faca nunta frumoasa. Dar nu renunta. Intr-o zi tot o convinge el. Azi ne-a dus la magazinul ei, dar ea nu era acolo, doar mama si sora ei. Am cumparat cate ceva, sa ii facem cinste obrazului si le-am zis ca ne-a spus ca e cel mai bun magazin din oras. Sper sa il ajute :)

Song s-a culcat, timp de o luna, cu o englezoaica. A vrut sa o faca iubita lui, dar ea nu a vrut, a zis ca vrea doar sex. Apoi ea a plecat.

Song nu a facut decat 8 clase, ca in liceu i s-a parut sa ii pun sa invete prea multe, el avea nevoie doar de engleza, ca sa poata sa vorbeasca cu turistii. A lucrat un an in Thailanda (unde politistii iti cer 10$/luna, ca sa te lase sa muncesti ilegal). Acum are businessul lui, cu tuk tuk-ul, si spera sa aiba, candva, un hotel.

Song are inocenta unui copil si viclenia unei maimute, in acelasi timp. Incearca sa te fraiereasca, uneori, dar zambeste senin si se face ca nu s-a intamplat nimic daca il prinzi. A ramas siderat cand l-am pus sa traga pe marginea drumului si am impartit un pepene cu el, cica turistii nu fac asa, mananca in restaurant.

Song ne-a povestit cum portughezii care au venit prima data in Cambodgia, acum sute de ani, ademeneau copiii in lanul de orez si le furau rinichii. Pai si ce faceau cu rinichii? Nu stie, dar sigur ii furau. I-a povestit bunica lui. Iar pe vremuri, in Cambodgia erau multi eroi care bausera apa magica si nu ii invingea nimeni. Dar francezii au fost smecheri, i-au dat unui erou o „madame” frumoasa si alba si el a luat-o de nevasta. Iar ea, nemernica, ce facea?? In fiecare noapte se stergea pe cap cu carpa pe care o purta el intre picioare, pana i-a luat toata puterea. Tz tz tz...rele femeile astea.

Iar Cambodgia...e Cambodgia.

Politistii isi mituiesc seful, sa le incredinteze lor o bucata de sosea. Seful zice da, el vrea 50$ zilnic. Asa ca domnii politisti opresc si cer spaga la greu, ca sa faca bani, sa ii dea sefului si sa le ramana si lor. Si nu pun ei mana pe bani, stiti cum se procedeaza? Cobori din tuk tuk, iei dolarul si il pui in motocicleta politistului. Apoi pleci.

Spitalele – cica nu e bine sa fii bolnav in Cambodgia. Imi suna cunoscut. De unde oare?

Guvernul – primeste bani de la China, de la UE si de la SUA. Nimeni nu stie unde ajung banii.

Drumuri au, dar facute de alte tari, asa, cadou.

Nuntile se fac in orice zi a saptamanii. Te duci la prezicator, ii spui cand ai fost nascut, cand a fost nascuta viitoarea nevasta, el studiaza treaba si iti zice sa te insori miercuri. Sau luni, na, depinde. La nunta te imbraci cat mai frumos. Si nunta trebuie sa fie cat mai mare si mai faloasa, chiar daca tu mori de foame.

Daca parintii nu sunt de acord sa te casatoresti, iti iei iubita si o stergi in provincia vecina. Stati acolo pana faceti un copil, apoi va intoarceti. Daca sangele cele doua familii s-a amestecat, totul e in regula, rudele nu mai au ce face, vor accepta. In unele zone din tara sunt asa saraci oamenii, ca nu au bani sa dea statului sa le faca actele. Asa ca isi jura iubire in fata satului. Si e de ajuns.

Cei mai multi sunt budisti. Calugarii stau in manastiri facute din banii oamenilor si nu produc nimic. Eventual, se duc sa mai cerseasca, din cand in cand. Si nu au voie sa atinga femei. Nu numai in sensul biblic, ci in orice sens. Nu le ating niciodata. Punct.

Oamenii traiesc (cei mai multi) in niste cocioabe, cocotate pe stalpi, daca sunt in zona inundabila. Au si ei bogatasii lor. Coruptii care fac bani vanzand tara bucata cu bucata. Si care se plimba in Range Rover si BMW X5 printre cei care mor de foame. Bogatasii isi trimit copiii sa invete in alte tari, ca aici nu se prea face scoala, ca nu vor ca oamenii sa se destepte.

De fapt, cred eu, problema cambodgienilor este ca nu stralucesc de inteligenta. Khmerii rosii i-au omorat pe toti cei care posedau asa ceva. Au ramas cei prosti. Iar din doi prosti combinati, greu iese unul destept (ma refer la marea masa, ca cei 5% plini de bani intra in alta categorie)

La restaurant, sa zicem, scrie in meniu peste cu sos picant. Le ceri peste fara sos picant, dar cu o lamaie langa. I-ai terminat. Sunt bulversati total, fac o sedinta de familie, o suna si pe verisoara din capitala, sa vada, ea ce parere are? Apoi, intr-un final, cand tu deja mai ai doar doua guri din mancare, se prezinta mandri cu lamaia. Asta e cazul fericit, ca, de obicei, se fac ca ploua.

Cand vand ceva, nu variaza deloc. La temple te inconjoara cate un grup de 5 femei, care vand fix acelasi lucru. Nu o vezi pe una sa aiba altceva. Ieri, pe sosea, cam un kilometru de tarabe, toate cu bomboane facute din ulei de palmier. Nici macar una cu esarfe, macar asa, de culoare.

Aaa...si au impresia ca, daca esti alb, esti cam prost. Sunt foarte surprinsi cand protestezi ca iti cer pe o apa triplul pretului platit cu jumatate de ora inainte. Se mira ca nu vrei sa mananci la un restaurant ultra scump, desi ala arata fix ca cel de langa. Nu inteleg de ce nu arunci sticla goala langa copac. Ca o sa vina cineva sa o stranga, oricum. Si tot asa.

Song ne-a intrebat daca noi mancam paine si cartofi. I-am zis ca da. A clatinat din cap, compatimitor. Cica batranii zic ca innebunesti sigur mancand asa ceva. Ar fi bine sa ne lasam. Asa ca i-am explicat si noi ce se zice la noi in tara despre cei care mananca orez – ca li se alungesc ochii. A cascat ochii cat China, s-a scarpinat in cap, apoi cica nu e adevarat. Pai nici ca innebunesti daca mananci paine si cartofi nu e adevarat. Ne-a aprobat, dar nu foarte convins.

Later edit: a citit Dragos si a zis ca am scris doar de rau. Nu vreau sa sune a fi de rau. Cambodgia e o tara frumoasa, care merita vizitata. Si multe din „pacatele” lor le avem si noi. Iar oamenii, dupa ce termini de negociat cu ei, sunt foarte cinstiti. Iti dau restul ca la carte, mereu, nu opresc nici macar un cent, sunt amabili si zambitori. La fel, dupa ce isi dau seama ca nu or sa faca nicio afacere cu tine. Iti multumesc, politicos si isi iau la revedere. Deci nu luati ce am scris ca pe o chestie negativa, e doar realitatea lor. Ganditi-va ca ei sunt dupa zeci de ani de razboi si de teroare. Dragos zice ca sunt chiar prea zambitori dupa iadul prin care au trecut. Iar Song, Song este o poezie in sine. Prin Song am aflat si noi ceva din adevarata Cambodgie, ce se ascunde in spatele zambetului larg, si omniprezentului "hello, Sir or Madame".Cum au reusit ei sa vanda chiar si templele de la Angkor (cam cum am vandut noi Petrom-ul si tot petrolul. )

Sper ca toti copilasii frumosi care sunt peste tot vor avea partea de o viata mai fericita decat parintii lor.

Cam atat. Speram sa va placa pozele.

La joaca

Am cumparat ceva de la ea si Dragos i-a cerut voie sa ii faca o poza. Apoi i-a aratat-o. S-a admirat un minut, apoi ne-a zis "veri pritiiii", multumita de ea